Siamangul (Hylobates syndactylus) este cel mai mare gibon din lume, recunoscut pentru sunetele sale puternice amplificate de sacul vocal unic.
Descoperirea și clasificarea siamangului
Gibonii sunt maimute care au particularitatea de a avea membrele anterioare mai lungi decat cele posterioare, in general pot avea lungimea de 150 cm. Chiar si atunci cand stau in pozitie verticala gibonii pot ajunge cu labele de la membrele din fata pana la pamant. Cea mai mare specie de gibon din lume are numele de siamangul si denumirea stiintifica de Hylobates syndactylus. Comparativ cu celelelalte specii aceasta are al doilea si al treilea deget de la labele membrelor unite partial intre ele prin membrana pieloasa foarte rezistenta.
Siamangul traieste in regiunile impadurite tropicale din sud-estul Asiei si mai ales in padurile montane din Insula Sumatra si Peninsula Malay.
Siamangul are un aspect mai putin atragator, atat prin conformatia corpului cat si modul sau de manifestare. Are lungimea corpului de 90 cm (femela fiind mereu mai mica decat masculul) si greutatea de 10-15 kg. Intregul corp este acoperit cu blana moale, deasa, cu firul lung si colorit negru-stralucitor. In partea anterioara a gatului prezinta un sac laringian de forma unei guse moi, din piele golasa cenusie-inchisa, ce se umfla in momentul in care gibonul scoate sunete stridente caracteristice speciei si in acelasi timp are rol de amplificare a acestora.
Anatomia și adaptările fizice ale celui mai mare gibon
Capul este mic, ochii sunt mici pozitionati frontal si au irisul de culoare neagra. Nasul este turtit si lat cu deschiderile laterale, sprancenele proeminente cu firele de par maronii-roscate, fata lipsita de pungile obrajilor (ce apar la oameni), fruntea relativ scurta, iar botul cu mustati si barba in nuante gri-deschise.
O alta particularitate a acestei specii este ca nu are coada. De asemenea comparativ cu alte maimute giboni, siamangul are capacitatea de a scoate sunetele cele mai puternice. Unitatea sociala este de grup (ce ocupa un teritoriu mare de pana la aproximativ 64 de hectare), condus de o femela dominanta care se impune prin agresivitate sau un mascul mai in varsta ce isi manifesta influenta si pozitia impunatoare in grup.
Femela scoate frecvent sunete de aparare a teritoriului, iar masculii striga intens de parca ar latra in scopul de a se descuraja intre ei. Femelele si masculii formeaza perechi pe viata, iar in momentul in care unul dintre ei moare celalalt ramane definitiv singur, nu mai formeaza o noua pereche. De-a lungul vietii fiecare femela naste in total un numar limitat de pui, ce nu depaseste niciodata 10.
Habitatul și stilul de viață arboricol
Sunt animale arboricole, isi petrec timpul mai mult in copaci la inaltimi foarte mari chiar si de 25 m, pe sol sunt vulnerabili si fricosi, daca simt pericolul intra in panica si tipa. Se pot deplasa si biped si daca este necesar pot chiar sa inoate. Au labele terminate cu patru degete mai lungi si unul mai scurt, pe care le folosesc pentru a se prinde de ramurile copacilor, pentru a tine hrana sau transporta diferite lucruri dintr-un loc in altul.
Dieta siamangului și comportamentul social
Se deplaseaza prin balansare ca un pendul si schimband mainile de pe creanga pe alta, deseori isi elibereaza un brat de pe o ramura inainte de a se prinde de urmatoarea cu celalalt brat. Hrana lor consta din frunze si fructe, larve de insecte, pasari si oua de pasari, lastari fragezi, muguri si alte mici vertebrate. Noaptea dorm in copaci la bifurcatia crengilor groase si in pozitie aproximativ verticala, tinandu-si capul sprijinit pe sacul umflat din zona gatului ca pe o perna moale din piele.
Siamangul face parte din ordinul Primates si familia Hylobatidae. Riscul de disparitie al acestei specii este mic, insa numarul de exemplare destul de redus.
Rolul siamangului în ecosistemul pădurilor tropicale
Siamangul joacă un rol esențial în pădurile tropicale, contribuind la dispersarea semințelor prin dieta sa bogată în fructe. Prin mișcările sale rapide printre ramurile înalte, ajută la polenizarea plantelor și menține echilibrul ecosistemului. Absența lor ar putea perturba acest ciclu natural, subliniind importanța protejării acestei specii unice.
Video – Cel mai mare gibon din lume – Siamangul (Hylobates syndactylus):
