Alpii sunt cei mai tineri și cei mai înalți munți din Europa. Ei se întind de-a lungul părții vestice și sudice a continentului, formând un arc amplu. Lanțul muntan începe în apropiere de Marea Mediterană, la granița dintre Franța și Italia, apoi se curbează spre nord și est prin nordul Italiei, Elveției, Liechtensteinului, sudul Germaniei, Austriei și Sloveniei.
Alpii au o lungime de aproximativ 1000 de kilometri, iar în secțiunea cea mai largă au peste 260 de kilometri lățime. Cel mai înalt vârf, Mont Blanc, este situat la granița dintre Franța, Italia și Elveția și se ridică la o înălțime de 4807 metri.
Întreg lanțul montan este divizat în 3 secțiuni: Alpii vestici sunt la vest de trecătoarea St. Bernard și includ cei mai înalți munți, Alpii centrali se găsesc între trecătoarea St. Bernard și Lacul Constance. Alpii estici se întind la est de Lacul Constance în Austria, nordul Italiei, sudul Germaniei și Sloveniei, fiind și secțiunea cea mai joasă.
Cu milioane de ani în urmă, zona în care acum sunt Alpii era acoperită de o mare ce separa Europa de Africa. Masa de teren din sud a început să se miște spre nord. Această mișcare a pliat straturile de rocă în partea de jos a mării. Astăzi aceste zone sunt cele mai înalte părți ale Alpilor. Cele mai multe dintre nou formatele roci sunt granit, gnais, dar și calcar.
În timpul Erei Glaciare, care a început acum 1 milion de ani în urmă, Alpii au fost acoperiți cu o pătură groasă de zăpadă. Ghețarii au coborât în vai pe care le-au lărgit și adâncit. În timp ce s-au mutat au luat cu ei piatră și alte materii, creând astfel morenele. Când ghețarii au început să se topească, apa a umplut aceste baraje naturale și astfel au creat lacurile alpine pe care le știm astăzi.
Cel mai mare dintre acești ghețari este Aletsch din Elveția, care atinge o lungime de aproximativ 25 de kilometri. Gheața și zăpada din regiunile alpine a ajutat la crearea marilor râuri de astăzi Rin, Ron, Dunărea și Po.
În general, Aplii au un climat specific zonelor muntoase. Zonele mai înalte sunt mai reci decât văile și acolo sunt mai multe precipitații, deoarece aerul rece nu poate reține la fel de multă umiditate ca aerul cald.
Uneori, vânturile calde suflă în jos de-a lungul laturilor munților. Aerul își are originea în zona mediteraneană, urcă pe partea sudică a Alpilor, unde își pierde aproape toată umiditatea, iar în partea din spate a munților devine atât de uscat și cald, încât topește zăpada și gheața. Din acest motiv de multe ori temperatura crește până la 20 de grade Celsius în cele mai reci văi.
Multe specii de plante trăiesc în diferite părți ale Alpilor. Văile bogate au pășuni verzi cu arbori de stejar și fag ce cresc în regiunile joase. Zonele mai înalte sunt dominate de conifere, în special molizi, pini și brazi. La înălțimi între 1700 și 2000 de metri găsim pajiștile alpine, mușchi, arbuști și flori deosebite, precum floarea de colț. Cele mai înalte părți ale Alpilor, de peste 2800 de metri, sunt acoperite cu zăpadă, gheață și stâncă stearpă.
Animalele ce trăiesc în regiunile alpine s-au obișnuit cu viața în zonele montane înalte, Alpii fiind casă pentru aproximativ 30.000 de specii de animale sălbatice, de la fluturi la urși. Ibexul este o capră sălbatică ce trăiește deasupra zonei în care se găsesc copaci, el fiind întâlnit și la altitudini de 3000 de metri. Marmotele alpine, lupii și caprele negre sunt alte animale pe care le întâlnim aici. Vulturii sunt cele mai mari păsări întâlnite în Alpi.
Agricultura este o activitate economică importantă în văi și pe lateralele însorite ale pantelor mai joase. Fermele mici de familie sunt foarte populare în zonele alpine. Principalele culturi sunt cele de orz, ovăz și secară, alături de porumb și grâu. Agricultorii mai cresc și vaci, oi și capre. Vița de vie este cultivată în zonele însorite ale Alpilor de sud, până la o altitudine de 600 de metri.
Cea mai mare parte a energiei electrice provine de la centralele hidroelectrice care operează în zonele înalte din munți sau pe râuri. Aceste centrale electrice produc suficientă energie electrică cât să se poată și exporta în alte țări europene.
O mare parte a economiei țărilor ce împart Alpii se bazează pe turism. Stațiunile de ski au devenit populare în întreaga lume. Stațiunile de iarnă celebre includ Grenoble și Chamonix în Franța, St. Moritz în Elveția, Garmisch-Partenkirchen în Germania, Kitzbuhel și Arlberg în Austria.
De-a lungul a mii de ani aceste zone au fost ocupate de diferite popoare ce au construit drumuri prin văi și peste munți pentru a-și extinde influența în diferite colțuri ale Europei.
În ultimii 200 de ani au fost construite căi ferate, autostrăzi și tunele pentru a conecta partea de sud cu cea de nord. Există mai mult de 40 de treceri naturale în Alpi. Trecătoarea Brenner este cea mai des folosită trecătoare din Alpii de est. Tunelul St. Gotthard are o lungime de 17 kilometri, făcându-l cel mai lung tunel de autostradă din lume.
https://www.youtube.com/watch?v=jCFXrnDwd-I
