Centrul Spatial Kennedy din Florida a servit mult timp drept portul spatial al Americii, gazduind toate zborurile spatiale cu echipaj ale guvernului federal, inca de la sfarsitul anilor 1960. Acest centru este numit dupa presedintele John F. Kennedy, care a declarat in 1961 ca Statele Unite ale Americii vor pune un astronaut pe Luna si il va aduce inapoi pe Pamant in conditii de siguranta, pana la sfarsitul deceniului. Centrul Spatial Kennedy a fost esential pentru acest efort indraznet, care a avut succes atunci cand Neil Armstrong si ceilalti doi colegi de echipaj de pe Apollo 11 au aterizat in Oceanul Pacific pe 24 iulie 1969. Nava spatiala Apollo 11 a fost lansata de la Centrul Spatial Kennedy, la fel ca si zborurile ulterioare din programul Apollo si celelalte 135 de misiuni ale navelor spatiale. Dar sfarsitul programului spatial din iulie 2011 a adus mari schimbari in ceea ce priveste centrul din Florida, inclusiv micsorarea numarului de angajati care a scazut de la 15 000 in 1997 pana la 8500 in prezent.

Anii timpurii ai Centrului Spatial Kennedy
Anii timpurii ai Centrului Spatial Kennedy

CSK se intinde pe 567 de kilometri patrati, fiind situata pe Insula Merritt, la nord-vest de Cape Canaveral din Florida. Cape Canaveral a fost un centru al activitatii de lansare inca din 1949, cand presedintele american Harry Truman a instituit locul de testare a rachetelor Joint Long-Range Proving Ground (cunoscut acum sub numele de Eastern Range). A fost o locatie aproape ideala pentru acest scop, fiind practic nelocuita si avand un climat care permitea desfasurarea activitatilor pe tot parcursul anului. De asemenea, vehiculele puteau fi lansate peste Oceanul Atlantic, reducand sansele de a afecta zonele populate. Prima lansare de la Cape Canaveral a avut loc in 1950, cand o echipa alcatuita din militari si civili a trimis o racheta germana modificata V-2 la altitudinea de 16 kilometri. Pe 31 ianuarie 1958, Explorer 1 a fost lansat de la Cape Canaveral, devenind primul satelit al Statelor Unite care a ajuns pe orbita.

Anii timpurii ai Centrului Spatial Kennedy

NASA a devenit operationala in octombrie 1958. Trei ani mai tarziu, agentia spatiala a inceput sa se pregateasca pentru misiunea de a trimite un om pe Luna, fiind motivata de obiectivele pe care presedintele Kennedy le-a prezentat intr-un discurs adresat Congresului pe 25 mai 1961. O asemenea intreprindere ambitioasa necesita cea mai mare racheta construita vreodata – racheta inalta de 111 metri numita Saturn V. Facilitatile de la Cape Canaveral nu puteau sustine un astfel de vehicul enorm, prin urmare, oficialii de la NASA au inceput sa caute o alta locatie. Acestia au ales Insula Merritt din apropiere, iar in 1962 au inceput sa cumpere teren acolo. Noua facilitate a fost numita initial Directoratul Operatiunilor de Lansare si raporta Centrului Spatial Marshall din Alabama.

In iulie 1962, centrul a fost redenumit Centrul Operatiunilor de Lansare si a fost pus pe picior de egalitate cu celelalte centre NASA. Acesta a primit numele actual pe 29 noiembrie 1963, la doar o saptamana dupa ce presedintele Kennedy a fost asasinat in Dallas. In 1963 a inceput construirea instalatiilor Apollo-Saturn, dintre care unele sunt cu adevarat monumentale. De exemplu, Cladirea de Asamblare a Vehiculelor are inaltimea de 160 de metri, lungimea de 218 metri si latimea de 158 de metri. Aceasta cladire, care a fost terminata la mijlocul anilor 1960, ramane una dintre cele mai mari cladiri din lume. Elementele de lansare ale Centrului Spatial din Houston (cunoscut acum sub numele de Centrul Spatial Johnson) au fost transferate la Centrul Spatial Kennedy in decembrie 1964.

Neil Armstrong, Buzz Aldrin si Michael Collins au fost lansati catre Luna de la Centrul Spatial Kennedy pe 16 iulie 1969. Alti astronauti le-au urmat acestora pana la ultimul zbor Apollo din decembrie 1972. Dupa proiectul cu echipaj Apollo-Soyuz din 1975 (primul zbor spatial comun intre rusi si americani), NASA a inceput sa modifice centrul pentru a acomoda nava spatiala, care avea sa ajunga in spatiu in aprilie 1981. Naveta a servit drept “calul de povara” al americanilor pentru urmatorii 30 de ani, iar CSK a fost casa vehiculului. Dintr-un total de 135 de misiuni spatiale de la CSK au fost lansate cinci dispozitive Orbiter, iar majoritatea zborurilor au aterizat tot aici. In mod tragic, doar trei navete spatiale care au ajuns in spatiu au supravietuit pana la sfarsitul programului din iulie 2011. Challenger a explodat la scurt timp dupa decolarea sa in ianuarie 1986, iar Columbia s-a dezintegrat la reintrarea din februarie 2003. Fiecare accident s-a soldat cu pierderea celor sapte astronauti aflati la bordul navelor.

Citește și:  Nekomata - pisica japoneza cu doua cozi

Perioada de tranzitie si prezentul

Perioada de tranzitie si prezentul
Perioada de tranzitie si prezentul

Navetele ramase (Discovery, Endeavour, Atlantis) si prototipul Enterprise, care nu a ajuns niciodata pe orbita, sunt in prezent piese de muzeu. Agentia Spatiala NASA incearca sa convinga firmele private americane sa transporte astronautii americani pana pe orbita Pamantului si inapoi, si spera ca macar doua vehicule comerciale sa fie gata de plecare pana in anul 2017. Intre timp, NASA se concentreaza pe trimiterea oamenilor pana la un asteroid aflat in apropierea Pamantului, pana in 2025, iar apoi trimiterea oamenilor pe Marte, pana in 2030 – aceste sarcini au fost stabilite de presedintele Barack Obama in 2010. Sfasitul programului spatial a lovit destul de tare forta de munca de la Centrul Spatial Kennedy, rezultand in pierderea multor locuri de munca. Dar oficialii doresc ca CSK sa ramana in prima linie a activitatilor spatiale americane.

De exemplu, XCOR Aerospace isi va produce navele spatiale de doua persoane (numite Lynx) la Centrul Spatial Kennedy, iar avionul suborbital va fi lansat tot din aceasta locatie. CSK va servi,de asemenea, drept casa pentru avionul spatial Dream Chaser si pentru sistemul Liberty Launch al ATK (doua vehicule care lupta pentru a prelua rolul de taxi spatial pentru astronauti). Sistemul de Lansare Spatiala a agentiei NASA (noua racheta masiva care va trimite echipajele americane spre destinatiile din spatiu) va decola de la acest centru. Primul test de zbor al Sistemului de Lansare Spatiala este programat pentru 2017, iar NASA spera ca racheta si capsula Orion a acesteia sa zboare cu astronautii inainte de 2021. In plus, CSK ramane un nod de activitate in ceea ce priveste misiunile spatiale fara echipaj.

Centrul administreaza trei rampe de lansare la Statia Fortelor Aeriene Cape Canaveral, care au trimis multi sateliti de observare a Pamantului si diverse sonde interplantare, de-a lungul anilor. De exemplu, sonda Juno cu destinatia Jupiter, care a costat 1,1 miliarde de dolari, a fost lansata in august 2011, la fel ca si robotul Curiosity, care a costat 2,5 miliarde de dolari si a fost trimis pe Marte la mai putin de patru luni dupa Juno. In august 2012, misiunea Radiation Belt Storm Probe a decolat de la Cape Canaveral, ducand doua nave spatiale in centurile de radiatii Van Allen ale Pamantului. Recent, Centrul Spatial Kennedy a primit in complexul pentru vizitatori aproximativ 1,5 milioane de persoane pe an. Complexul pentru vizitatori ofera o gama larga de exponate si filme, precum si tururi ale centrului. In iulie 2013, nava spatiala Atlantis va fi expusa la complexul pentru vizitatori. Atlantis a fost ultima misiune din programul spatial care a zburat, aceasta aterizand pe Pamant pe 21 iulie 2011.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.