Cetatea Almăşului este situată în partea de este a localităţii Almăşu din judeţul Sălaj şi a fost ridicată în perioada 1247-1278, fiind una dintre cele mai vechi fortăreţe medievale din Transilvania.
Prima menţionare a cetăţii Almăşului datează din anul 1370, când aceasta este donată de către regele Ludovic cel Mare magistrului Bebek Gyorgy şi fiilor săi Imre şi Detre, respectiv nepoţilor Gyorgy, Laszlo şi Ferenc. Cetatea a fost avariată în nenumărate rânduri de-a lungul timpului.
În secolele XV – XVI, cetatea a avut de suferit de pe urma conflictelor dintre nobilimea din Transilvania şi regele Ungariei, fiind asediată de mai multe ori. Între anii 1545-1546, cetatea Almăşului a aparţinut domnitorului Moldovei Petru Rareş.
Renovată în 1627 de către familia nobiliară Csaky, cetatea va fi din nou asediată în 1658, în timpul ocupației de tătarilor. Ulterior, ei au incendiat-o, aceasta transformându-se în ruină.
În prezent, din vechea cetate a Almăşului se mai păstrează câteva ziduri din turn, având grosimea de 2 metri. Pe interiorul peretelui, se văd lăcaşurile grinzilor, iar la etajul al doilea hornul şemineului. Din anul 2004, ruinele cetăţii au fost incluse în Lista monumentelor istorice din Judeţul Sălaj.
În apropierea cetății se află și „Izvorul cu apa vie”, o sursă naturală de apă despre care legenda spune că ar avea proprietăți vindecătoare. Acest izvor a fost vital pentru supraviețuirea locuitorilor cetății în timpurile asediilor.
Astăzi, Cetatea Almășului este o atracție turistică populară, oferind vizitatorilor ocazia de a explora istoria și misterul acestui loc. Restaurările recente au facilitat accesul la mai multe secțiuni ale cetății, permițând o mai bună înțelegere a structurii și importanței sale istorice.
