Cetatea Colț se află în satul Suseni, judeţul Hunedoara, iar dacă aţi citit romanul “Castelul din Carpaţi” de Jules Verne, atunci deja ştiţi destul de multe lucruri despre ea. Specialiştii care au studiat viaţa şi operele lui Verne sunt siguri că această cetate a fost sursa lui de inspiraţie, aducând argument solide.
Se pare că scriitorul a făcut o călătorie în Transilvania, unde a întâlnit-o pe Luiza, o tânără de 17 ani pe care o alinta “unica sirenă”. Aceasta chiar se pregătea de nuntă când l-a întâlnit pe Jules, însă a lăsat totul baltă pentru a fi cu el. Mai mult, Luiza a fost ultima lui iubire şi de aceea a ales să scrie acest roman, ca să i-l dedice.
Însă povestea lor de dragoste nu a fost una cu un final fericit: părinţii au obligat-o pe fată să se căsătorească cu altcineva şi aşa a ajuns să se mute la Bucureşti, corespondând câţiva ani cu scriitorul, până când dragostea s-a stins, cel puţin pentru ea.
Chiar dacă poate părea o poveste de dragoste frumoasă, dar ireală, în anul 1944 au fost găsite scrisorile lui Jules Verne către Luiza, precum şi nişte obiecte care se pare că i-ar fi aparţinut.
Prima atestare documentară a Cetăţii Colț datează din secolul al XIV-lea, cetatea fiind construită de cneazul Cândea, care şi-a schimbat ulterior religia şi numele, transformat în Kendeffy. Aşezată pe o stâncă, cetatea a avut rol de apărare, însă nu a fost folosită niciodată în acest scop. Numele “Colț” a fost dat tocmai pentru că a fost ridicată pe un colţ de stâncă.
Are un plan neregulat, fiind adaptată pentru un astfel de relief, iar turnul donjon o face să fie cea mai puternică cnezială transilvăneană. Lângă cetate, Cândea a ridicat şi biserica cu acelaşi nume, ale cărei pereţi încă poartă urme ale picturii originale. Lângă biserică, se află şi o mănăstire de călugări, gata să îi ajute pe cei care nu găsesc imediat cetatea.
Cândea făcea parte dintr-o familie de nobili extrem de cunoscută în zona Transilvaniei, numele său provenind de la porecla “Nicolaus dictus Kende”, adică “Nicolae zis Căpetenie”.
După ce trece la catolicism şi îşi schimbă numele, cetatea devine una adevărată. Pe lângă lengenda lui Jules Verne, cei care locuiesc în această zonă au auzit din strămoşi povestea Ilenei Cândea, o femeie deosebit de frumoasă, care obişnuia să toarcă fire de aur la cetate cât era ziua de lungă.
Din păcate, după încercarea reuşită de maghiarizare şi trecere la catolicism a nobililor şi oamenilor simpli de aici, cetatea a fost părăsită. Mai mult, se pare că multe dintre pietrele din cetate, dar şi din biserică, au fost folosite de localnici atunci când şi-au ridicat casele.
Deşi ar putea reprezenta un important loc turistic, având în vedere că se regăseşte în cartea lui Jules Verne, nici autorităţile de acum nu au în plan restaurarea ei, cetatea ajugand o ruină.
Cu toate acestea, o excursie la Cetatea Colț vă poate încărca bateriile, mai ales dacă vreţi să aflaţi de ce a fost atât de fascinat Jules Verne de acest loc. Veţi urca timp de o jumătate de oră pe un drum nu tocmai drept, însă va merita odată ce veţi ajunge acolo.
Detaliile arhitecturale, cum ar fi sculpturile în piatră și ferestrele arcuite, sunt remarcabile și reflectă stilul gotic al perioadei. Aceste elemente nu doar că întăresc structura, dar adaugă și un element estetic distinctiv, atractiv pentru vizitatori și pasionații de istorie.
De pe zidurile cetății, vizitatorii pot admira văile și pădurile care se întind până la orizont, un spectacol natural care completează măreția locului. Aceste panorame sunt deosebit de impresionante în zilele senine, când se poate vedea chiar și creasta îndepărtată a Carpaților.
