Cetatea de Scaun a Sucevei: bastionul istoric al Moldovei

Dacă aveți drum prin nord-vestul Moldovei, ar fi mare păcat să nu vizitaţi oraşul Suceava, una dintre cele mai vechi localităţi ale României, bogată în atracţii turistice, încărcate cu valori istorice, dar şi culturale. Cetatea de Scaun a Sucevei stă drept dovadă pentru importanţa oraşului moldovean, încă din cele mai îndepărtate timpuri.

Aflată la marginea oraşului, la o înălţime de 70 de metri faţă de lunca Sucevei, cetatea a fost construită de către Petru I Mușat, în secolul al XIV-lea şi fortificată, mai târziu, de Alexandru cel Bun şi de domnitorul Ştefan cel Mare, însă, în anul 1675, este distrusă de către Dumitrașcu Cantacuzino.

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost construită cu scopul de a apăra orașul împotriva atacurilor otomanilor. Aceasta face parte din fortificaţiile ridicate în Moldova secolului al XIV-lea.

În același timp, domnitorul Petru I Mușat a ridicat cetatea şi pentru a avea o reşedinţă voievodală. atunci când acesta a construit cetatea, laturile opuse ale acesteia erau egale, astfel, două lături aveau lungimea de 40 de metri şi două, de 36 de metri, iar în cele patru colţuri ale cetăţii, în exterior, se aflau turnuri de apărare, în formă de pătrat, cu latura de 4 metri.

Deoarece era reşedinţă voievodală, cetatea avea încăperi destinate familiei domneşti, astfel, există o cameră a doamnei, o cameră a domnitorului, o închisoare, o baie domnească sau o capelă, iar în centru exista o curte interioară spaţioasă.

În perioada lui Alexandru cel Bun, Cetatea de Scaun a Sucevei a fost întărită. Astfel, s-a construit un zid paralel cu cel al cetăţii, în partea de sud. O altă îmbunătăţire pe care a adus-o cetăţii este acoperirea cu pavaj a căilor de acces către cetate şi a curţii interioare. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare, cetatea a fost fortificată în două etape.

În primul rând, au fost înconjurate laturile de sud, vest şi est ale cetăţii cu un zid înalt şi gros de 1,5 metri, adăugând şi trei turnuri pătrate, pentru a întări şi mai mult cetatea (nu a întărit şi latura de nord, deoarece se afla pe marginea unui deal).

În al doilea rând,  schimbarea s-a produs, în anul 1467, în urma stricăciunilor provocate de armată turcă, care a atacat Cetatea. Domnitorul mai adaugă, la primul zid construit de el, încă unul, gros de 2 metri, la care mai pune şi 7 turnuri semicirculare. În ciuda atacurilor care au urmat, cetatea nu a putut fi distrusă, demonstrând o rezistenţă impresionantă.

Din păcate, în urma unui cutremur din anul 1648, întreaga latură de est a cetăţii este distrusă, însă cetatea are de suferit, cu adevărat, în anul 1673, din cauza lui Dumitrașcu Cantacuzino, care o umple cu lemne şi o incendiază, la ordinul turcilor.

Cu toate că a trecut mult timp de la distrugerea Cetăţii până la primele lucrări de restaurare, acesteau au contribuit la stadiul în care se află monumentul istoric astăzi, făcând posibilă vizitarea ei de către tursiti. În anul 1897, arheologul de origine austriacă Karl A. Romstorfer a fost cel care a executat primele operaţii de consolidare a părţilor ce erau aproape distruse.

Lucrări de restaurare şi consolidare mult mai complexe ale Cetăţii de Scaun a Sucevei au fost realizate între anii 1961-1970. În această perioadă, s-a conservat capela consolidată de Ştefan cel Mare şi s-au înălţat cu câţiva metri zidurile, cu scopul înlăturării oricărui pericol de prăbuşire.

Cei care vor vizita această cetate, pot observa exact de unde au fost înălţate zidurile, prin existenţa unei linii albe, în exterior, care fixează limitele între zidurile vechi şi cele noi.

Restaurarea Cetăţii de Scaun a Sucevei nu se opreşte aici, continuând în anul 2004, prin intermediul unor finanţări oferite de stat, prin care s-a restaurat podul de acces către cetate, s-au consolidat arcadele interioare şi s-a acoperit pivniţa cu o placă de beton.

De asemenea, pe zid, aproape de intrare, se află o placă memorabilă, din marmură. Vizitarea acestei cetăţi poate fi elementul cheie al unei excursii prin Suceava. Datorită restaurărilor realizate, turiştii au posibilitatea să descopere o parte din importanţa cetăţii şi din viaţa medievală.

Pentru a intra în Cetatea de Scaun a Sucevei, trebuie să trecem pe podul de acces, care oferă o imagine parcă din poveştile medievale, pe măsură ce ne apropiem tot mai mult de intrare.

După podul de acces, se pot vedea camerele în care stăteau străjerii, iar după acestea dăm în curtea interioară, extrem de spaţioasă. Se pot observa încăperile în care se aflau capela, pivniţa, baia cu aburi sau închisoarea. De asemenea, se pot admira intrările, fie intrarea în pivniţă, fie în fortul musatin sau cele situate pe anumite laturi ale cetăţii.

Tot ce se poate vizita din Cetatea de Scaun a Sucevei este de o importanţă deosebită, deoarece aceasta simbolizează eroismul întregii Moldove, fiind o fortificaţie pe care mulţi şi-au dorit să o distrugă, însă fără succes. Zidurile acesteia rămân mărturie a istoriei bogate prin care a trecut, care începe din anul 1388 (anul primei atestări documentare a cetăţii).

De-a lungul timpului, aceasta a fost o mândrie pentru moldoveni, fiind la fel de glorioasă precum domnitorul care i-a schimbat în profunzime semnificaţia ce a purtat-o şi o poartă un sufletele oamenilor. Cu siguranţă, o plimbare prin această cetate va fi o drumeţie de neuitat, prin vremurile medievale româneşti.

De-a lungul secolelor, cetatea a fost distrusă și reconstruită de mai multe ori. Deși a fost grav afectată de asedii și conflicte, în special în 1675 când Dumitrașcu Cantacuzino a distrus-o, ruinele sale continuă să fie un simbol al rezilienței și mândriei locale. Conservarea și restaurarea cetății au devenit priorități în ultimele decenii, cu scopul de a păstra acest patrimoniu istoric pentru generațiile viitoare.

Cetatea nu este doar un punct de atracție turistică, ci și un loc de învățare și descoperire culturală. Vizitatorii sunt invitați să exploreze turnurile, zidurile și curțile cetății, fiecare cu propria poveste și mister. Exponatele și plăcuțele informative oferă detalii despre arhitectura, istoria și importanța cetății în istoria Moldovei.