Cetatea Enisala se află la doar 2 kilometri de comuna cu acelaşi nume, judeţul Tulcea. Se poate ajunge la ea pe două căi: ori din Năvodari, urmând Babadag şi comuna Enisala, ori din Medgidia, urmând Mihail Kogălniceanu, Lumina, Babadag şi Enisala.
Denumirea cetăţii provine de la turcescul “yeni” (nou), respectiv regionalismul dobrogean “sale” (aşezare, sat), deci aşezare nouă sau sat nou. Se pare că turcii au preluat această denumire de la uniatea administrativă de lângă cetate, căreia i se spunea Vicus Novus (Satul Nou), apoi Novoe Selo. În acelaşi timp, cetatea este cunoscută şi sub denumirile Heraclia sau Heracleea..
Fortăreaţa a fost ridicată în secolul al IV-lea de genovezi care deţineau, pe vremea aceea, monopolul pe Marea Neagră în ceea ce priveşte navigaţia şi care, prin această construcţie, au vrut să supravegheze navele care treceau pe aici.
Din 1396 şi până în 1416, cetatea a fost folosită de către Mircea cel Bătrân ca unul din sistemele defensive ale Ţării Româneşti. Apoi, după ce turcii au cucerit această zonă, au folosit-o drept garnizoană militară, însă au abandonat-o atunci când nu au mai avut nevoie de ea.
Cetatea Enisala a fost pentru prima dată menţionată într-un act oficial în secolul al XV-lea, când cronicarul turc Sukrullah scria despre cetăţile din Dobrogea cucerite de Baiazid I. A fost apoi menţionată în anul 1573, într-un registru otoman, ca una dintre proprietăţile unităţii administrative Hârșova-Babadag, care era obligată să dea Imperiului Otoman oi.
În 1877, într-o hartă aparţinând ruşilor, apare ca o aşezare cu 10-20 de case. În documentele mai recente, fortăreaţa a fost menţionată cu numele de Ienisali de către Ion Ionescu de la Brad în 1850, iar în Fondul Tapiurilor Otomane dintre 1864 şi 1877 este menţionată cu vechea denumire, Yeni-Sala. În 1882, Enisala a fost declarată aşezare rurală.
Cetatea Enisala este una dintre puţinele fortificaţii medievale din Dobrogea care a rezistat destul de bine trecerii timpului şi unor eventuali hoţi. Zidurile cetăţii s-au păstrat la înălţimea de 5-10 metri şi se poate observa că a fost construită sub forma unui patrulater neregulat, având însă latura din sud-vest distrusă. La exterior, se pot vedea opt turnuri de apărare, având între trei şi patru laturi.
Poarta de la intrare este caracterizată printr-o înaltă deschidere, cu dublă arcadă, iar zidurile de incintă şi cele opt turnuri au fost realizate din piatră de calcar, de diverse dimensiuni. Deşi zidurile au avut de suferit din cauza fenomenelor meteorologice, autorităţile române au avut grijă să le restaureze după anul 1991.
Mai mult, în anul 2009, a fost asfaltat drumul care duce spre cetate, Enisala fiind unul dintre puţinele cazuri fericite în care autorităţile române s-au implicat pentru a le promova.
Tot în 2009, reprezentanţii Muzeului de Istorie şi Arheologie din Tulcea au dezvăluit faptul că vor să atragă mai mulţi turişti prin spectacole sau chiar un festival medieval organizat în cetate, precum şi printr-o expoziţie a obiectelor găsite de arheologi.
Cercetările arheologice de la Cetatea Enisala au început prima dată în anul 1939, descoperindu-se monede genoveze, bizantine, turceşti, muntene sau moldoveneşti, demonstrând încă o dată, dacă mai era cazul, că cetatea avea un important rol politic, militar, economic şi administrativ. În ultimii ani, lucrările pentru alimentarea cu apă potabilă a localităţii i-au pus pe arheologi din nou la treabă.
Deşi nu se află chiar în jurul cetăţii, punctul denumit “La Bucluc” a scos la iveală cinci morminte, arheologii găsind în ele 5 schelete de oameni, printre care şi un copil. Pe lângă acestea, au mai descoperit câteva monede otomane (unele din perioada 1703-1730, când a domnit sultanul Ahmed al III-lea), cercei din bronz, o pafta din bronz şi mărgele din sticlă la gâtul copilului.
În punctul “La Biserică”, cercetările arheologice anterioare au descoperit un cimitir din secolele XV-XVIII, iar cercetările mai recente au scos la iveală obiecte din trei morminte.
În primul mormânt, se afla un schelet de femeie cu vârsta cuprinsă între 25 şi 30 de ani, care avea pe unul din degete un inel din argint cu o piatră fabricată din sticlă, astfel de bijuterie fiind specifică secolului al XVII-lea.
Cel de-al doilea mormânt cuprindea un schelet de femeie în jurul anilor ’50, care avea într-una din mâini o monedă otomană din secolul al XVII-lea. În cel de-al treilea mormânt, a fost descoperit un copil care avea asupra sa o monedă de acelaşi tip ca cea din mormântul anterior.
Toate descoperirile de până acum sunt foarte importante, pentru că specialiştii îşi pot forma o părere despre oamenii care au trăit aici, despre obiceiuri, precum şi despre importanţa pe care a avut-o cetatea în perioada medievală.
Cetatea Enisala poate fi vizitată de marţi până duminică, astfel: în perioada mai-septembrie între orele 10-18, iar în perioada octombrie-aprilie între orele 8-16. Taxa de vizitare este de doar 2 Ron şi nu se percep taxe pentru fotografiat sau filmat.
Arhitectura cetății reflectă influențele bizantine și otomane, cu turnuri robuste, ziduri groase și creneluri bine definite care oferă indicii despre tehnicile de fortificare din perioada medievală. Vizitatorii pot explora ruinele și pot descoperi modul în care cetatea a fost adaptată de-a lungul timpului pentru a face față noilor cerințe militare și tehnologice.
În prezent, Cetatea Enisala este nu doar un sit istoric, ci și un punct de atracție turistică major în Tulcea. Este frecvent vizitată pentru vederile pitorești pe care le oferă, traseele de drumeții din împrejurimi și oportunitățile de fotografie. Evenimentele culturale și reconstituirile istorice sunt de asemenea organizate periodic, aducând la viață istoria bogată a cetății.
