Cetatea Halmyris este o cetate romană, situată la doar 2 kilometri de satul Murighiol, comuna cu acelaşi nume din judeţul Tulcea. Cetatea se află pe şoseaua care duce spre Dunavat, într-un punct denumit de ucrainieni “Bataraia” sau “Geneviz-Kaleh”, ce se traduce prin Cetatea Genoveză.
Specialiştii care au studiat cu atenţie Cetatea Halmyris au ajuns la concluzia că primele aşezări umane de aici datează din primul mileniu înainte de Hristos. Locul era prielnic pentru hrană, dar şi pentru transportul pe apă, oferind condiţii propice pentru un sat prosper.
Aşezarea iniţială se afla chiar pe braţul sudic al Deltei, pe care astăzi îl cunoaştem cu toţii sub numele de Sfântul Gheorghe. Toată zona a fost una prosperă, teritoriul pe care stă astăzi comuna Murighiol fiind cunoscută, în Antichitate, ca Scythia Minor.
Cetatea Halmyris a cunoscut o perioadă prosperă cel puţin un mileniu, perioadă care a fost caracterizată de existenţa unui segment din braţul sudic al Deltei Dunării, de existenţa Deltei în sine, a Mării Negre şi a ramificaţiilor Dealurilor Tulce – Beştepe. Locul pe care a fost ridicată cetatea este un platou stâncos, aflat la doi metri deasupra nivelului fluviului Dunărea.
În estul fortificaţiei, stânca se uneşte cu terminaţiile Dealului Dunavat, iar în sud-vest există câteva coline care se unesc cu Lacul Razelm şi care au fost denumite Dealul Cara Bair.
Primele săpături arheologice efectuate la Cetatea Halmyris au început în anul 1981 când au fost scoase la suprafaţă cetatea şi câteva zone cu dovezi de locuire, care datează din secolele VI-V, respectiv IV/III – ÎI/I înainte de Hristos. Se pare că cetatea a avut mai multe scopuri în evoluţia ei.
La sfârşitul secolului I, a fost o fortificaţie romană din pământ, pentru ca la începutul secolului al II-lea şi până după jumătatea secolului al III-lea să fie un castru de piatră. Acolo, a fost unul din sediile legiunilor I Italica şi XI Claudia Pia Fidelis, dar şi staţia flotei Classis Flavia Moesica. După această perioadă, a fost o cetate romană târzie şi a funcţionat până în secolul al VII-lea după Hristos.
Cetatea Halmyris are o formă trapezoidală, latura mică fiind situată spre nord. Are o suprafaţă de aproximativ două hectare, trei porţi de intrare, trei valuri de apărare şi 15 turnuri. Spre deosebire de alte fortificaţii romane, aceasta a fost, în mare parte, recondiţionată.
Principalele zone care au fost, în mare parte, scoase la iveală şi care au fost şi restaurate sunt Poarta de Nord, Poarta de Nord-Vest, termele, Edificiul numărul 1 şi basilica paleocristină. În cripta din basilică, au fost descoperite moaştele lui Epictet şi Astion, consideraţi cei mai vechi martiri creştini din zona Dobrogei. Aceştia au fost martirizaţi în timpul lui Diocletian, adică în anul 290.
Cetatea Hamlyris este o altă mărturie istorică din Dobrogea, o regiune încărcată cu astfel de aşezări. Cei care vin aici pot vizita o mare parte din situl arheologic, adică zonele care au fost reabilitate (mai puţin basilica, în care nu se poate încă intra). Săpăturile arheologice continuă şi în prezent, pentru că mai sunt multe lucruri de descoperit aici.
În prezent, Cetatea Halmyris este nu doar un sit arheologic, ci și un punct de atracție turistică în Tulcea. Eforturile de conservare și promovare a sitului contribuie la educarea publicului și la păstrarea patrimoniului cultural al regiunii. Vizitatorii sunt atrași nu doar de ruinele impresionante, ci și de peisajul pitoresc al zonei, care oferă o perspectivă unică asupra trecutului vibrant al Daciei.
