Cetatea Slimnic, Cetatea Slimnicului sau Cetatea Stolzenburg se află în localitatea Slimnic din judeţul Sibiu, la o distanţă de aproximativ 20 de kilometri de reşedinţa de judeţ. Fortificaţia a fost inclusă, în anul 2010, pe lista monumentelor istorice din judeţul Sibiu.
Cetatea Slimnic a fost construită undeva în secolul al XIII-lea, aflându-se într-un punct strategic – drumul care făcea legătura dintre Scaunul Sibiului şi Scaunul Mediașului. Cetatea trebuia să protejeze locul de invazia tătarilor şi să îi împiedice pe aceştia să ajungă în Mediaş.
În secolul al XV-lea, fortificaţia din piatra brută a fost întărită, ridicându-i-se ziduri din cărămidă, mai înalte şi mai rezistente. Astfel, cetatea avea formate două incinte, care se păstrează până în zilele noastre, însă una dintre ele a fost, în mare parte, distrusă de curuţi, în secolul al XVIII-lea.
Prima fortificaţie a Cetăţii Slimnic avea şi o capelă gotică, astăzi ea fiind cea mai veche parte din construcţie. Deasupra ei, se află turnul-clopotniță, care este dispus pe trei nivele.
Se pare că, în sudul ei, a început construcţia unei alte biserici, tot gotice, dar care nu a fost finalizată niciodată. Acest lucru s-a produs din cauza invaziei turceşti, iar localnicii au preferat să întărească cetatea decât să ridice o altă biserică. Cu toate acestea, nici fortificaţiile nu au fost terminate.
Astfel, Cetatea Slimnic a putut fi foarte uşor cucerită. Primul care a făcut-o a fost Ioan (Janos) Zapolya, în anul 1529, şi se pare că oastea sa a tras în ţeapă mulţi localnici care încercau să-şi apere fortificaţia. Însă cei rămaşi în viaţă şi-au putut recupera cetatea chiar în acelaşi an, cu ajutorul Scaunului Sibiului.
La începutul secolului al XVII-lea, Moise Secuiul şi-a stabilit garnizoana în cetate – acesta lupta pentru Sigismund Bathory, care încerca să revină pe tronul Transilvaniei. În anul 1658, a fost asediată de o oaste otomană, însă a reuşit să rămână necucerită. Însă turcii au fost răzbunaţi de curuţi mai târziu, în anul 1704. Aceştia au dat foc localităţii, iar când s-au retras din cetate au incendiat-o şi pe aceasta – casa parohială, biserica şi curtea fântânii au fost grav avariate.
Deşi au fost câteva încercări de restaurare a Cetăţii Slimnic, ele nu au reuşit să fie duse până la capăt. În 1717, au început renovările la biserică şi la ziduri, însă epidemia de ciumă le-a stopat. În secolul al XVIII-lea, cetatea era părăsită, iar un secol mai târziu biserica a fost, în mare parte, dărâmată – bucăţile de cărămidă au fost luate şi s-a construit unul dintre zidurile cimitirului din localitate. Apoi, o parte din zidul sudic s-a prăbuşit şi părea că fortificaţia are parte de un sfârşit tragic.
Cu toate acestea, în anii 1950, au fost realizate câteva lucrări de restaurare şi consolidare, în urma inițiativei Direcţiei Monumentelor Istorice. Atunci s-au restaurat zidurile, turnul de apărare nord-vestic şi clopotniţa. Astăzi, cetatea se poate vizita în orice zi a anului, ea fiind păzită de un localnic.
Acesta locuieşte într-o anexă din interiorul cetăţii, iar pentru a intra în ea turiştii trebuie să sune la poartă. Se plăteşte şi o taxă modică de intrare, iar turiştilor le este prezentată istoria cetăţii chiar de paznic şi chiar sunt duşi în turnul-clopotniță, de unde se poate vedea o privelişte deosebită.
În prezent, Cetatea Slimnic este un loc de interes pentru arheologi și istorici, fiind subiectul multor studii care vizează descoperirea și conservarea detaliilor sale arhitecturale și istorice. Restaurările parțiale au permis accesul vizitatorilor și organizarea de tururi ghidate, care ilustrează bogăția culturală și istorică a cetății.
