Cetatea Trikule a fost construită în secolul al XV-lea pe malul stâng al Dunării, în apropierea localităţii Sviniţa de astăzi (judeţul Mehedinţi), cu scopul de a opri înaintarea otomană spre vest. Ridicarea cetăţii a avut loc în timpul lui Petru Petrovici, ban peste cetăţile Lugoj, Mehadia şi peste cele de pe Valea Dunării.
În urma amenajării lacului de acumulare Porţile de Fier I, ruinele cetăţii au fost acoperite de ape, astfel că, în prezent, mai sunt vizibile doar turnurile de piatră, la 5 kilometri în aval de Sviniţa.
Denumirea cetăţii Trikule provine din limba turcă şi înseamnă „trei turnuri”. Aşa cum îi spune şi numele, cetatea avea trei turnuri, cu o înălţime de aproximativ 10 metri, dispuse în formă de triunghi.
Grosimea zidurilor era de 1,4 metri. Zidul dinspre mal avea o lungime de 20 de metri între turnuri, iar pe celelalte două laturi distanţa era de 40 de metri. Turnurile au fost realizate din piatră brută legată cu mortar, iar pentru coronament s-a folosit cărămidă.
Construcţia a fost utilizată strict în scop militar. De-a lungul timpului, aceasta s-a aflat succesiv sub stăpânire turcă şi austriacă.
Terenul din jurul cetăţii Trikule a fost examinat de arheologi doar în anul 1970, deoarece, ulterior, Dunărea a inundat zidurile fortificaţiei, astfel că cercetările au fost sistate.
În prezent, din cele trei turnuri iniţiale mai sunt vizibile doar două, acestea fiind acoperite de apă pe jumătate. Unul dintre ele este conservat pe întreaga sa înălţime, astfel că s-a păstrat întregul coronament. Al treilea turn s-a prăbuşit în iarna anului 1924, din cauza gheţurilor de pe Dunăre.
Deși accesul la ruine este limitat, ele reprezintă un punct de interes major pentru istorici și turisti, atrăgând pasionați de arheologie și istorie care doresc să exploreze și să înțeleagă mai bine trecutul medieval al Mehedințiului. Explorările arheologice au fost dificile datorită condițiilor subacvatice, dar descoperirile făcute până în prezent oferă o imagine valoroasă asupra structurii și vieții de la acea vreme.
