Cetatea Troesmis se află în judeţul Tulcea, lângă Igliţa (un fost cătun) şi Balta, pe malul Dunării. Cetatea a fost construită de geţi, iar aşezarea se întindea între Baltă Ilglita, comuna Turcoaia şi dealul Piatra Râioasă – toate acestea se află în nord-vestul Dobrogei.
Situl arheologic din care face parte Cetatea Troesmis cuprinde cetatea de est, cetatea de vest şi aşezarea civilă. Cetatea de vest datează din secolul al V-lea şi are un plan poligonal, fiind o cetate de tipul moeso – roman. Interiorul cetăţii păstrează două bazilici, dar şi zidurile altor construcţii.
Cetatea de est a fost construită şi ea în secolul al V-lea, iar aşezarea civilă se află între cele două, fiind delimitată de ele de trei valuri cu şanţuri. Aşezarea a fost construită în secolul al II-lea, însă ea s-a aflat într-o perioadă de continuă dezvoltare până în secolul al VII-lea.
Numele Cetăţii Trosemis apare în aproape toate izvoarele geografice mai importante, acest lucru datorându-se poziţiei sale strategice. Primul document în care a apărut numele Troesmis (sub forma Troesmen) a fost Ponticele scris de Ovidiu, iar apoi este menţionat de Ptolomeu, care scrie că cetatea era lagărul legiunii a V-a Macedonică.
Alte scrieri evidenţiază faptul că cetatea era garnizoana legiunii I Iovia sau reşedinţa conducătorului legiunii a II-a Herculia. Alte izvoare în care îi apare numele sunt Itinerarium Antonini, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Burdigalense, unele inscripţii găsite la Igliţa şi altele.
Primele săpături arheologice efectuate la Cetatea Troesmis au avut loc în perioada 1864 – 1865, ele fiind realizare de Engelhardt. Inscripţiile descoperite de acesta pot fi văzute în Muzeul Saint Germain-enLaye din Paris. Apoi, Vasile Pârvan şi Grigore Tocilescu au fost primii români care au observat ruinele, însă cei doi nu au organizat săpături arheologice. Cu toate acestea, în urma observaţiilor lor, Pamfil Polonic a realizat planul cetăţilor.
1939 este anul în care Emil Coliu a explorat îndeaproape curtina de nord din Cetatea de Vest, dar mare parte din rapoartele întocmite de el au rămas nepublicate până în ziua de azi. Ruinele nu au fost în totalitate cercetate, astfel că ele au multe lucruri de ascuns. Până acum, s-au descoperit valurile de apărare, două apeducte, un canal şi un mythraeum (loc de venerare).
Pe lângă importanța sa militară și economică, Cetatea Troesmis a fost și un centru cultural, unde diferite influențe getice și romane se intersectau. Artefactele descoperite aici, inclusiv ceramica, monedele și inscripțiile, oferă o imagine valoroasă asupra vieții cotidiene în antichitate.
Situl este în prezent un punct de atracție pentru istorici și arheologi, dar și pentru turiștii interesați de patrimoniul cultural al Dobrogei. Eforturile de conservare și restaurare sunt esențiale pentru păstrarea și înțelegerea mai bună a acestui monument istoric.
