Cetatea Zânelor este situată la o altitudine de 960 de metri, pe o culme aflată în apropiere de oraşul Covasna, în partea superioară a Văii Zânelor, între Pârâul Cetăţii şi Pârâul Mişca.
Fortăreaţa a fost ridicată de către daci într-o zonă greu accesibilă datorită prăpăstiilor din jur, fiind ascunsă între munţi şi înconjurată din trei părţi de piscuri mai înalte, poziţie care le oferea protecţie în faţa potenţialilor atacatori. Zidurile aveau o lungime de peste 700 de metri, iar suprafaţa totală a cetăţii era de 30.000 de metri pătraţi.
Este una dintre cele mai mari şi mai bine conservate cetăţi dacice din afara Munţilor Orăştiei. Potrivit oamenilor de ştiinţă, construcţia sa a început în secolul al II-lea î.Hr. şi a fost apoi distrusă, fiind refăcută la sfârşitul secolului I î.Hr. – începutul secolului I. Cetatea Zânelor a fost dărâmată în timpul cuceririi romane sau într-o perioadă ulterioară.
Primele cercetări arheologice în zonă s-au făcut la jumătatea secolului al XIX-lea, când au fost descoperite cinci terase fortificate cu ziduri din piatră de aproape 2 metri. În perioada 1942-1943, au fost realizate săpături arheologice conduse de Alexandru Ferenczi, care a stabilit originea dacă a cetăţii. Au fost scoase la lumină părţi ale unor vase din ceramică şi monede.
Ulterior, Cetatea Zânelor a mai fost cercetată de către arheologi, însă după 1968 spaţiul a fost abandonat şi devastat de către cei care voiau să găsească comorile ascunse în munte, astfel că o parte din incintă şi zidurile cetăţii au fost distruse. Ulterior, o întâmplare a făcut ca cetatea să fie redescoperită în anii 1990, când o furtună puternică a smuls copacii din rădăcini şi astfel au devenit vizibile părţi ale zidurilor şi alte construcţii din cetate.
Cetatea Zânelor a generat numeroase poveşti şi legende. Se zice că aici este locul unde s-a retras şi a murit regele Decebal după înfrângerea suferită în luptele cu romanii, dar cercetătorii nu au confirmat acest lucru.
Conform unei legende, în zidurile cetăţii ar fi ascunsă comoara dacilor, iar din şapte ani, timp de o noapte întreagă, se deschide o poartă care arată drumul spre lada plină cu aur.
Altă legendă spune că într-un loc din apropiere, denumit „Valea Zânelor”, ar fi trăit cândva Ileana Cosânzeana, iar comoara ei poate fi descoperită doar într-o noapte cu lună plină dinaintea zilei Sfântului Gheorghe, doar de către al şaptelea copil al unei familii.
Legenda locală spune că Cetatea Zânelor era locul unde zânele se adunau pentru a veghea asupra văii și a locuitorilor săi, protejându-i de intrușii care ar fi putut să perturbe liniștea acestui loc sacru. Aceste povești adaugă un strat profund de misticism și atracție, transformând fiecare vizită într-o aventură captivantă.