Cheile Bicazului reprezintă una dintre cele mai frumoase şi impresionante atracţii naturale ale României, însă care, din păcate, este destul de puţin cunoscută atât în afara ţării, cât şi în interiorul ei. Fiind una dintre puţinele legături existente între Moldova şi Transilvania, reuşeşte de fiecare dată să facă ziua mai frumoasă şoferilor de cursă lungă şi călătorilor aflaţi doar în trecere.
Cheile Bicazului au o istorie lungă, ce se întinde pe câteva mii de ani. Situate în masivul Hăşmaş, subdiviziune a Carpaţilor Moldo-Transilvani, a beneficiat de anumite condiţii geologice pentru a se forma aşa cum le vedem astăzi.
Masivul este alcătuit, în mare parte, din calcare şi alte roci solubile, care au permis râului Bicaz să sape timp de mii şi sute de ani, până i-a traversat, creând o vale subţire între masivele destul de înalte, rămase în picioare.
Astfel, turiştii se pot uita cu uimire în sus la Piatra Altarului (1120 m) sau la Piatra Pinteștilor de 847 de metri. Pare greu de crezut la prima vedere că pâraiaşul care a rămas acum din râul de odinioară a reuşit să sape Cheile Bicazului. Însă apa a fost mult mai puternică pe vremuri, dovada fiind chiar lacul de acumulare gigant, care pare o mică mare între munţi. Eliberată de baraj, apa ar crea un adevărat potop.
Turiştii îşi pot bucura ochii, pe lângă masivele impunătoare, cu cele câteva cascade, unele chiar accesibile, dar şi cu peşteri şi avene. Din nefericire, nu toţi turiştii au ştiut să lase acest paradis din piatră şi altora, măcar din respect pentru perioada lungă în care s-a format.
Din loc în loc, se pot vedea inscripţii cu vopsea roşie, inimioare desenate şi chiar litere încrustate în rocă. Unele dintre ele au necesitat adevărate abilităţi de alpinist, însă distrugerea este ireparabilă. În prezent, mai multe lanţuri şi semne au rolul de a opri astfel de activităţi.
Însă în Cheile Bicazului e linişte de obicei, întreruptă doar de motoarele maşinilor şi expresiile de uimire ale turiştilor. Într-adevăr, e foarte greu să nu rămâi uluit de toată frumuseţea adunată la un loc.
Culmi înalte, albicioase, presărate cu diverse specii de copaci se înalță de o parte şi de alta a Bicazului, dând senzaţia că urmează să se prăvălească din clipa în clipă, mai ales din cauza curbelor bruşte întâlnite în cale.
Zona se întinde pe o distanţă de 8 kilometri, în care cei care suferă de rău de maşină sigur nu se vor distra prea mult. Întregul traseu este compus din serpentine periculoase, plus suişuri şi coborâşuri.
Şoseaua este îngustă, doar cu două sensuri, orice depăşire fiind aproape sinucidere curată în perioadele circulate. Din păcate însă, uneori, există riscul unei călătorii prelungite, dacă în faţă sunt două tiruri sau camioane care nu se grăbesc deloc…
În câteva locuri din Cheile Bicazului, există suficient loc în care pot parca mai multe maşini şi foarte multe tarabe cu produse artizanale şi suvenire. Tot aici, turiştii de ocazie opresc pentru a face fotografii sau pentru a se uita, pur şi simplu, mai bine la peisajul din jur.
Deşi satele din jur sunt, într-adevăr, vestite pentru arta tradiţională (haine, covoare, obiecte din lemn etc.), e bine ca turiştii să fie atenţi la ce cumpără, având şanse bune să se trezească acasă cu un produs “made în China” luat la suprapreţ.
Cheile Bicazului, plus pădurea şi păşunile din jur au fost declarate parc naţional, un regulament special cu destul de multe prevederi direcţionând toate activităţile agricole, turistice şi de altă natură.
În ceea ce priveşte agroturismul, acesta este destul de dezvoltat în zonă, numeroase vile şi cabane oferind cazare la preţuri destul de decente. În plus, în zona Bicazului, se găsesc şi locuri de camping, o experienţă în zonă dovedindu-se chiar ieftină pentru cei pregătiţi.
Pe lângă Cheile Bicazului în sine, se pot vizita şi localităţile din împrejurimi. Cheile fac legătura între oraşele Bicaz şi Gheorgheni. Oraşul Bicaz merită vizitat pentru peisajul superb care îl înconjoară, în timp ce oraşul Gheorgheni oferă o arhitectură interesantă, precum şi istorie pentru cei interesaţi.
Atât catedrala catolică, cât şi muzeul de istorie sunt locuri destul de cunoscute pe harta împătimiţilor de cultură şi arhitectură medievală. În ambele localităţi, se poate găsi cazare pentru cei care doresc să îşi prelungească şederea la preţuri destul de accesibile.
Imediat după Cheile Bicazului, se găseşte Lacul Roşu, altă capodoperă a naturii ce merită adăugată traseului. Acesta din urmă este căutat de turiştii din împrejurimi în weekend-uri, aici putându-se relaxa şi răsfăţa. Singura dorinţă a acestora rămâne ca drumul să fie reparat.
Mulţi dau vina pe craterele ce arată ca post-bombardamente, pentru lipsa de interes pentru zona, ceea ce poate foarte bine să fie adevărat. Din fericire, în prezent unele bucăţi sunt în construcţie, aşa că, poate în perioada următoare, va răsări soarele şi pentru Cheile Bicazului.
Cheile Bicazului sunt un punct de atracție pentru alpiniști, drumeții, fotografi și iubitori ai naturii. Există multiple trasee marcate, care oferă acces la peisaje naturale uimitoare și puncte de observație asupra canionului.
În ciuda frumuseții și importanței sale, Cheile Bicazului necesită eforturi constante de conservare pentru a proteja peisajele și biodiversitatea. Inițiativele locale și naționale sunt cruciale pentru menținerea acestui patrimoniu natural pentru generațiile viitoare.
