Cheile Silosului se află în judeţul Alba, pe teritoriul administrativ al satului Colțești din comuna Rimetea. Au fost declarate rezervaţie naturală, scopul principal fiind acela de a proteja habitatele naturale, cheile cuprinzând o serie de specii de plante şi animale ocrotite de lege.
Cheile Silosului sunt o rezervaţie geologică care se întinde pe 500 de metri. Chiar dacă nu sunt foarte lungi, cheile prezintă un peisaj calcaros interesant pentru specialişti. Altitudinea ariei protejate variază între 810 şi 1102 metri, iar versantul stâng este alcătuit din forme mai bine accentuate. Se remarcă cornişa calcaroasă ce conţine forme reziduale impresionante, precum şi rupturile de pantă şi înclinările mari.
Accesul în Cheile Silosului se face pe o potecă marcată corespunzător cu bandă albastră. Aşadar, turiştii pot merge pe jos, ori cu bicicleta. Flora este una abundentă în rezervaţie, singurele formaţiuni care nu prezintă vegetaţie fiind tancurile stâncoase, respectiv abrupturile calcaroase.
Predominantă este pădurea de fag, însă aceasta este amestecată cu cea de paltin, arin, gorun şi mesteacăn. În unele locuri, se pot vedea şi pin, larice şi câteva exemplare de molid, coniferele fiind plantate în urmă cu câţiva zeci de ani.
Însă cele mai importante pentru Cheile Silosului sunt plantele rare, ocrotite, unele dintre ele regăsindu-se şi pe Lista Roșie a României. Specii noi continuă să fie descoperite, semn că rezervaţia are încă multe surprize de oferit.
Printre cele mai importante plante, se numără irisul sălbatic, feriguţa, mătăciunea, pălămida, lumânărica pământului, cuibul-pământului, genţiana, iarba căşunăturii, stânjenelul mic de munte, bulbuci de munte.
Fauna din cadrul Cheilor Silosului este, la rândul ei, una importantă din punct de vedere ştiinţific şi nu numai. Mamiferele sunt reprezentate de ursul brun european, râsul, pisica sălbatică, lupul şi pricoliciul.
Familia reptilelor conţine câteva specii protejate, precum vipera comună, guşterul, şarpele de alun şi şopârla de zid. În rezervaţie, se găsesc şi câteva insecte ocrotite, ca de exemplu fluturele de noapte, rădaşca şi croitorul mare al stejarului.
În ceea ce priveşte păsările din Cheile Silosului, ele sunt reprezentate de acvila de munte, gaiţa de munte, muscarul mic, graurul, ciocănitoarea cu spatele alb, sfrânciocul roşiatic, şoimul, corbul, cucuveaua-pitică. Amfibienii sunt şi ei bine reprezentaţi de broasca roşie de munte, broasca de mlaştină, buhaiul de baltă cu burta galbenă şi tritonul comun şi cu creastă.
Cheile Silosului nu sunt doar un refugiu pentru biodiversitate, ci și un loc plin de istorie și legende locale. Zona a fost frecventată de-a lungul timpului de exploratori și naturaliști, fiind apreciată pentru speciile sale rare de plante și animale, unele dintre ele endemice regiunii.
De asemenea, există povești despre descoperiri arheologice în apropiere, care sugerează că zona a fost locuită sau utilizată de om încă din timpuri străvechi, adăugând un strat de mister și valoare culturală peisajului natural.
