Chitcanul-elefant cu crupa aurie este un mamifer care mananca in special insecte si traieste in peisajul impadurit al Africii de Sud, in Zambia, Mozambic, Zair, Malawi, Tanzania, Kenya si Insula Zanzibar. Face parte din familia chitcanilor-elefant, care sunt animale cu botul lung, flexibil si ascutit, de la care le vine si numele caracteristic.
Fiind cea mai mare specie dintre chitcanii-elefant, el se confruntă astăzi cu amenințări semnificative care îi pun în pericol supraviețuirea.
Caracteristicile unice ale chitcanului-elefant cu crupa aurie
Este cea mai mare specie dintre toti chitcanii-elefanti, are corpul lung de 27-29 cm, iar greutatea sa ajunge la 525-550 g. Coada este si ea lunga de 23-26 cm, acoperita cu perisori rari, iar coloritul ei este predominant negru, doar varful este alb.
Corpul este protejat de blana aspra formata din fire de par scurte, iar coloritul este in nuante roscate si maronii, mai inchise sau mai deschise in functie de distributia geografica a fiecarui exemplar in parte.
Capul este roscat si el, de forma alungita mai ales in partea anterioara datorita botului in forma de trompa de elefant. Urechile sunt rotunde si destul de mici, nu sunt acoperite de par. Membrele anterioare si posterioare sunt scurte si subtiri, tetradigitale, au degetele cu gheare groase, ce par copitate. Maxilarele sunt inzestrate cu 34-36 dinti, caninii superiori sunt mari, iar incisivii mai dezvoltati decat restul dintilor.
Ochii sunt mari, au irisul de culoare inchisa, sunt pozitionati pe partile laterale ale capului. Vederea este excelenta. Pe partea superioara a botului apar cateva perechi de vibrize fine, de culoare inchisa, lungi, senzitive.
Dieta și metodele de vânătoare
Cu ajutorul lor chitcanul-elefant cu crupa aurie se orienteaza si isi adulmeca prada. Desi prefera insectele, el vaneaza si miriapode, viermi, pasari, oua de pasari si alte mici animale care traiesc pe sol.
Habitatul și comportamentul în sălbăticie
Isi face cuibul in interiorul bustenilor culcati la pamant, sau in scorburi de copaci. Traieste solitar sau in perechi, in caz de pericol se avertizeaza intre ei lovind cu ajutorul cozii in pamant, in stratul de frunze uscate.
La acest semnal toate exemplarele fac salturi rapide, se indeparteaza de locul respectiv si se ascund in tufisurile padurii sau in vizuini. Au auzul si vazul foarte dezvoltate, iar membrele foarte puternice le ofera posibilitatea sa fuga cu viteza mare in jurul teritoriului.
Perioada de reproducere și creșterea puilor
In perioada de imperechere femela si masculul traiesc impreuna. Femela are o perioada de gestatie de 42 de zile, apoi face un singur pui. La numai 21 de zile puiul este intarcat si trecut pe harna formata mai ales din insecte. La 5 luni exemplarele tinere devin independente, traiesc in alta vizuina si isi cauta hrana singure.
Chitcanul-elefant cu crupa aurie este o specie in pericol grav de disparitie. Are denumirea stiintifica de Rhynchocyon chrysopygus, face parte din ordinul Macroscelidea, familia Macroscelididae.
Mediul natural și adaptările la habitat
Chitcanul-elefant cu crupa aurie este un locuitor al pădurilor tropicale și al savanelor umede, unde vegetația densă îi oferă protecție împotriva prădătorilor. Habitatul său preferat include zonele cu bârne căzute și desișuri, care îi permit să-și creeze cuiburi sigure. Blana sa de culoare maronie și crupa aurie îi asigură un camuflaj eficient, iar capacitatea de a se deplasa rapid și sări îl ajută să scape de pericole.
Amenințări și măsuri de conservare
Defrișările masive și extinderea zonelor agricole sunt principalele amenințări la adresa chitcanului-elefant cu crupa aurie. Pe lângă pierderea habitatului, vânătoarea ilegală și fragmentarea populațiilor izolate contribuie la declinul speciei. Programele de conservare din Kenya și Tanzania încearcă să protejeze această specie prin crearea de rezervații și educarea comunităților locale despre importanța biodiversității.
