Cine a inventat bomba cu hidrogen?

Bomba cu hidrogen este, de departe, cea mai periculoasa arma nucleara pe care omenirea o putea inventa, cu un spectru de actiune de 25.000 de ori mai mare decat bombele folosite la Hiroshima si Nagasaki, in Japonia, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Spre deosebire de bombele atomice conventionale, cunoscute si ca bombe de tip “A”, care elibereaza energia stocata prin fisionarea (ruperea) atomilor grei de uraniu si plutoniu, cea cu hidrogen elibereaza energia stocata prin fuzionarea nucleilor de tritium si deuteriu.

Prin folosirea fuziunii si nu a fisiunii, efectul acestei bombe este unul infinit mai mare. In bombele care au ca principiu de functionare fisiunea, aproximativ 0.1% din masa combustiei este convertita direct in energie, in timp ce in cazul bombelor care functioneaza pe baza de fuziune, acest raport este imbunatatit, ajungandu-se pana la valoarea de 0.3 %.

Prima bomba cu hidrogen – Ivy Mike – a fost cea folosita la 1 noiembrie 1952, in Pacific, ca parte componenta a experimentelor armatei americane din acea perioada. In urma testelor, bomba a explodat cu  forta a 11 megatone de TNT (trinitrotoluen). Prin folosirea deuteriumului lichid pe post de combustibil, aceasta bomba necesita un echipament de refrigerarea urias (de aproximativ 18 tone), pentru a putea mentine deuteriumul in forma adecvata. Intr-un al doilea test militar – Castle Bravo – se decide inlocuirea deuteriumului lichid cu unul in forma solida, pentru a usura greutatea echipamentului si pentru a transforma bomba cu hidrogen intr-o arma practica si utilizabila in caz de nevoie.

Inceputurile bombei cu hidrogen

Inca din anul 1934, fizicianul de origine britanica, Ernest Rutherford, descrie cu succes reactia de fuziune (eliberarea de energie prin combinarea nucleilor a doi atomi, cu scopul de a crea un alt atom). In experimentele sale, cercetatorul combina doi nuclei de deuteriu, pentru a crea heliu si tritiu. In ciuda imensului succes in ceea ce priveste reactia de fuziune, cercetatorul renunta la experimentele sale, fiind de parere ca o bomba bazata pe fuziune ar fi imposibil de realizat, atat timp cat nu se poate obtine un bilant energetic pozitiv, concomitent cu intretinerea reactiei de fuziune.

Cu toate acestea, bomba cu hidrogen nu se lasa mult timp asteptata. Enrico Fermi, fizician italian, laureat, in 1938, al Premiului Nobel, descopera, in anul 1941, ca fisiunea uraniului poate provoca energia necesara fuziunii, teorie pe care o transmite colegului si prietenului sau, Edward Teller, care devine conducator de proiect, imediat dupa ce presedintele Statelor Unite ale Americii,  Harry Truman, aproba, in 1950, construirea si testarea acestor bombe. Primul test al bombei va purta numele de cod “Mike”, aceasta avand o greutate imensa, de 80 de tone, neputandu-se transporta cu avionul.

Prima bomba cu hidrogen

In anul 1953, este testata prima bomba cu hidrogen, suficient de mica pentru a putea fi transportata cu avioane militare, sub numele de cod “Bravo”, explozia rezultata fiind mult mai mare decat cea prezisa de catre cercetatori. Acest experiment a reprezentat inceputul constientizarii efectelor nefaste pe care acest tip de bombe il poate avea asupra omenirii.

In momentul testarii din Pacific, barca de pescuit japoneza, “Dragonul Norocos”, parea a fi la o distanta considerabila si sigura fata de suflul exploziei, supozitie care s-a dovedit a fi gresita, pescarii japonezi fiind afectati de radiatii, unul dintre ei chiar decedand. Intreaga lume a devenit, in aceasta maniera, care a tinut mai mult de hazard, constienta de pericolul la care era expusa, fara stirea ei, si de faptul ca bomba cu hidrogen era mult mai puternica decat toate celelalte de pana atunci, la un loc.

In 1953, rusii testeaza si ei primul dispozitiv de fuziune. Avea dimensiuni suficient de reduse pentru a-l transporta cu avionul, dar nu semana cu “rudele” sale americane, “Mike” si “Bravo”, prin faptul ca, pentru initierea reactiei termonucleare, folosea explozivi extrem de puternici. In 1955, reusesc sa foloseasca fisiunea pentru a declansa reactia de fuziune.

In 1967, pe lista tarilor care au testat bomba cu hidrogen se adauga si China, prin experimentul de la Lop Nur.

Bombele cu hidrogen exista, asadar, de peste o jumatate de secol. Cel putin cinci tari au detonat astfel de arme de distrugere in masa, sub forma de experiment. Supranumite si bombe termonucleare, acestea, cel putin in teorie, pot avea o putere nelimitata, daca peste “miezul” lor este adaugat mai mult material. Suflul urias si cantitatea de caldura degajate au dus la ideea ca un razboi mondial nuclear nu este posibil, nici pentru cei mai iresponsabili, ducand doar la disparitia omenirii, asa cum o stim astazi.