Bungee jumping-ul este inventia locuitorilor “Saa”, din Pentecote, una dintre cele aproximativ 40 de insule, care formeaza Republica Vanuatu, din Oceanul Pacific, o zona cu clima tropicala si vegetatie bogata. Saritorii, in fiecare an, se intrec aruncandu-se din locuri foarte inalte, legati cu cate o liana de fiecare glezna. Pentru populatia din Vanuatu, aceste sarituri (numite in dialectul Saa, “gol”), de la 25 de metri inaltime, din varful unui turn din lemn, au valoarea unui ceremonial initiatic, care marcheaza trecerea la varsta adulta.
Lungimea lianei este doar putin mai scurta decat inaltimea turnului, astfel incat cel care sare aproape ca atinge pamantul. Daca liana se rupe, accidentul poate fi mortal. O legenda locala povesteste ca o tanara, urmarita de sotul ei gelos, din disperare, a inceput sa se catere intr-un copac foarte inalt si, pentru a scapa de furia sotului, s-a aruncat in gol.
Parea ca moartea ei era iminenta, cand glezna i s-a prins de o liana, salvandu-se in felul acesta, fara ca sotul sa vada acest fapt. Nu numai ca spectacolul din Pentacote atrage, in fiecare an, nenumarati turisti, dar, impresionati de curajul acestor tineri, in anii ’70, ai secolului trecut, cativa membri ai Oxford University Dangerous Sports Club (Londra)au pus la punct o competitie de sarituri, in care participantii aveau, in loc de liane, legaturi de cauciuc.
In Europa, primul salt cu coarda elastica (bungee jumping) a avut loc in 1979, cand David Kirke, membru al Dangerous Sports Club, a sarit de pe podul Clifton, din Bristol (in sud-vestul Angliei). In 1988, primul Centru european de bungee-jumping a fost infiintat la Ponsonnas (localitate din zona Rhone, a Alpilor francezi). In acelasi an, in Noua Zeelanda, A.J. Hackett a sarit, initial, dintr-un teleferic, de la 90 de metri, dupa care a amenajat o uriasa trambulina pentru sarituri cu coarda elastica din latex, acest temerar spectacol devenind tot mai popular in intreaga lume.
In prezent, bungee-jumping-ul este unul dintre cele mai practicate sporturi extreme. Se sare, de regula, de la mari inaltimi, de pe poduri, de pe macarale, din teleferice, din turnuri de televiziune, din baloane cu aer cald, din elicoptere etc. Din 2009, francezul Jean Francois Michelin a obtinut un brevet pentru amenajarea de trambuline speciale pentru bungee-jumping. Corzile sunt fixate pe aceste suporturi, iar cel care sare trebuie sa fie echipat cu chingi, jampiere, carlige, hamuri. Senzatiile sunt deosebit de puternice, coarda intinzandu-se la maximum, dupa care sportivul trebuie sa se lase in voia miscarilor impuse de elasticitatea corzii, pana cand energia acesteia se epuizeaza.
In Romania, cele mai cautate si potrivite locuri, amenajate pentru a practica bungee-jumping, sunt pe Cheile Rasnoavei, pe Valea Prahovei, in apropiere de Paraul Rece (o instalatie de 138 de metri inaltime, a doua din Europa, dupa cele din Elvetia) si, din 2006, la Barajul Vidraru, pe Valea Argesului (166 de metri, cea mai inalta amenajare din Europa). Platforma este fixata chiar pe coronamentul lacului de acumulare, intr-un peisaj incantator, inconjurat de salbaticia Muntilor Fagaras.
Bungee-jumping-ul, practicat dupa toate regulile, nu este periculos, aduce senzatii tari si poate fi cea mai frumoasa victorie asupra sinelui, generand adrenalina, emotie, surpriza si (ar trebui) dorinta de a repeta experienta.
