Acum cateva mii de ani, oamenii cunosteau guma de mestecat in forma sa naturala, frecvent folosita fiind cea din rasina de copac, din frunze, cereale, diverse tipuri de iarba grasa si chiar ceara de albine. Grecii antici mestecau mastic (substanta aromatica rasinoasa), iar maiasii preferau seva coagulata a copacului care purta numele de Sapodilla, in timp ce indienii nord-americani mestecau seva intarita a molidului.
Prima guma de mestecat fabricata in anul 1848
Prima guma de mestecat, realizata in scopul comercializarii, a fost fabricata in anul 1848, de catre John Bacon Curtis, un comerciant din Maine (Noua Anglie, in nord-estul SUA), aceasta purtand numele de “State of Maine Pure Spruce Gum”. Curtis, impreuna cu tatal si cu fratele sau, au descoperit ca, din rasina molidului, putea rezulta un material lipicios si cu o textura suficient de gumata, pentru a fi mestecata. Pentru a-i da si gust, acestia adauga diferite arome si parafina, guma dobandind consistenta unui cauciuc moale.
Primul patent pentru guma de mestecat este obtinut in anul 1869, de catre americanul Amos Tyler, care nu reuseste insa sa si produca guma, pentru a putea fi si comercializata. Cel care o si comercializeaza este dentistul din Ohio, William Finley Semple, incepand cu decembrie 1869, produsul lui avand in compozitie, majoritar, carbune si creta.
Tot in anul 1869, generalul mexican Antonio Lopez de Santa Anna, urmarit, dupa revolutia din tara sa, se refugiaza la New York, aducand cu sine “comoara” din Mexic – 250 de kilograme de seva uscata dintr-un arbore exotic (sapotier), pentru a-l vinde ca un substitut al cauciucului natural. Vinde marfa si ii sugereaza ideea de a fabrica, din aceasta, guma de mestecat, lui Thomas Adams, un comerciant si intreprinzator de un succes indoielnic, din acea perioada, care adauga si diverse arome retetei lui Lopez, realizand asfel primul pas in inventarea primei gume de mestecat din lume, asemanatoare cu cea de astazi, numita atunci “Adams New York Chewing Gum”.
In anii 1970, compania “Adams si fiii” este cea care incepe comercializarea gumei ce purta numele de „Sour Orange” –“Portocala acra”, consumata ca desert. In 1871, Adams patenteaza primul aparat pentru fabricarea gumei, creand ulterior si guma cu aroma de lemn dulce, “Black Jack”. Singura problema a acestor gume de mestecat era faptul ca nu isi puteau pastra si aroma in timp, pe masura ce erau mestecate, problema ce nu a putut fi rezolvata decat in anul 1880, de catre William White, care combina zahar, sirop de porumb si guma, adaugand, pentru gust, si aroma de menta. A descoperit astfel ca aroma de menta se pastreaza pentru o mult mai lunga perioada decat toate celelalte arome la un loc. Prima guma cu aroma de menta a purtat numele de “Yucatan”.
In aceeasi perioada, doctorul Edward Beeman este cel care adauga, peste compozitia deja cunoscuta, si pudra de pepsina, inventand astfel guma cu rol digestiv, aceasta fiind una dintre cele mai mari descoperiri in ceea ce priveste istoria gumei de mestecat, reteta fiind folosita chiar si in ziua de astazi. In anul 1888, celebra guma “Tutti-Frutti” a fost prima guma vanduta cu ajutorul unui masinarii specializate, localizata in statiile de metrou din New York.
“Wrigley Chewing Gum”
In anul 1891, William Wrigley junior produce guma care avea sa se numeasca “Wrigley Chewing Gum”. Companiile prezente pe piata, in acel moment, ofereau produse similare, mult mai populare decat guma Wrigley. In anul 1892, Wrigley are ideea geniala de a oferi doua pachete de guma de mestecat impreuna cu fiecare cutie de praf de copt vanduta, oferta care s-a bucurat de un real succes. Primele sale doua branduri au fost “Lotta” si “Vassar”, “Juicy Fruit” aparand in anul 1893, iar, in anul urmator, lansandu-se pe piata si guma “Wrigley’s Spearmint”.
La inceputul secolului al XX-lea, guma era pe drumul sau sigur catre succes, cu toate aspectele care tineau de producere, impachetare si vanzare, fiind imbunatatita prin adaugarea diferitelor tipuri de arome, care se pastrau pentru o mai mare perioada de timp. In anul 1914, William Wrigley si Henry Fleer au adaugat, pe langa aroma de menta, si extracte de fructe, nascandu-se, in aceasta maniera, celebra guma “Wrigley’s Doublemint”, compania Wrigley castigand rapid o recunoastere internationala. Prima fabrica a aparut in Statele Unite ale Americii, apoi, rapid, in Canada, in 1910, Australia, 1915, Marea Britanie, 1927 si Noua Zeelenda, in anul 1939.
In anul 1928, un contabil al firmei de guma de mestecat “Fleer” incearca sa produca o noua guma, dar accidental ajunge sa fabrice guma care avea sa se numeasca “Double Bubble”, mai putin lipicioasa decat alte produse similare de pe piata. In anul 1951, compania Topps reinventeaza popularitatea acestui produs prin adaugarea cartonaselor cu jucatori de baseball in pachetele de guma, sub forma de surprize colectionabile. Pana in acel moment, guma nu era destinata copiilor, pachetele continand o tigareta cadou. Se pare ca, de aici inainte, copiii si parintii au devenit la fel de interesati de produs.
Guma de mestecat fara zahar
Pe masura ce consumatorii au fost mai atenti la sanatatea lor, a fost introdusa, incepand cu anii 1950, guma de mestecat fara zahar, care continea amoniac, substanta care combatea hiperaciditatea de la nivelul cavitatii bucale (care ducea la aparitia cariilor), omul din spatele acestui nou concept fiind un dentist, Petrulius, care isi vinde mica firma uriasei companii Wrigley, aceasta introducand pe piata, spre sfarsitul anilor ’60, prima guma fara zahar – “Blammo”.
Pe masura trecerii timpului, foarte multi producatori au incercat sa obtina diverse arome si forme pentru acest produs. Astazi exista cateva mii de tipuri de guma de mestecat, cu arome care variaza de la vanilie, la aroma de coca cola, de la cele folosite in scop medical si pana la cele care coloreaza dintii, fiind fabricate din diferite ingrediente , inclusiv pepsina si nicotina.
