Cine a inventat jocul de volei?

Jocul de volei (volley-ball), ca si baschetul, este un sport ale carui origini sunt vechi de peste o suta de ani si a carui istorie este jalonata de momente si evenimente importante. In mod oarecum surprinzator, ambele sporturi (voleiul si baschetul) au fost inventate in cadrul aceleiasi universitati, la cativa ani distanta. Aparitia jocului de volei se datoreaza lui William G. Morgan, profesor – director (pastor) de educatie fizica, la Asociatia Crestina a tinerilor (Young Men’s Christian Association – YMCA), din Holyoke, Massachusetts (SUA). Morgan isi facuse studiile la “Springfield College”, unde il intalnise pe James Naismith, cel care, in 1891, inventase baschetul. Slujba la YMCA i-a dat ocazia lui Morgan sa stabileasca, sa dezvolte si sa conduca un vast program de sport, incercand sa gaseasca activitati noi, mai ales pe timpul iernii, cand nu se puteau practica sporturi in aer liber.

In 1895, inspirandu-se din baschet, din tenis si dintr-un joc german foarte popular in epoca – “faustball” – el a transformat substantial regulile, pentru a da noului joc valoare competitiva, creand, astfel, ceea ce el a numit, intr-o prima faza, “mintonnette” (din englezescul “mint” – “lovitura”, la care s-a adugat sufixul diminutival frantuzesc “-ette”) . In timpul primelor demonstratii, spectatorii au sesizat ca jucatorii prindeau mingea din zbor (din “vole”), ceea ce a condus la denumirea de “volley-ball”. Noul joc s-a dovedit a fi un sport de sala captivant si pentru membrii mai varstnici al YMCA, pe care ii solicita fizic mai putin decat alte sporturi.

Primele reguli instituite de William G. Morgan aveau in vedere folosirea unui fileu de 1,98 metri inaltime, un teren de 15,2 metri lungime si 7,6 metri latime si un numar neprecizat de jucatori. Un meci de volei presupunea noua reprize, cu cate trei servicii, pentru fiecare echipa, in fiecare repriza. In caz de greseala la serviciu, era permisa repetarea acestuia. Trimiterea mingii in plasa era considerata ratare, soldandu-se cu pierderea punctului, cu exceptia situatiei in care acest lucru (lovitura in fileu) se intampla la primul serviciu. In timp, regulile s-au mai schimbat, in 1916 fiind introdus “atacul” si, patru ani mai tarziu, “regula celor trei atingeri”, care inseamna ca fiecare echipa poate sa atinga mingea doar de trei ori, pana sa o trimita in terenul adversarilor.

In 1921, setul a trecut de la 21 de puncte, la 15. Prima minge oficiala de volei a fost creata in 1896, de catre Spalding, o companie de articole sportive din Chicago. In 1919, in timpul Primului Razboi Mondial, trupele americane trimise in Europa au distribuit peste 16 000 de mingi de volei, fapt care a dus la cresterea popularitatii acestui sport. Prima tara, in afara Statelor Unite ale Americii, care a adoptat jocul de volei, a fost Canada, in 1900. Dupa al Doilea Razboi Mondial, la Paris, s-a creat Federatia Internationala de Volei, iar peste doi ani a avut loc primul Campionat mondial, abia din 1952, introducandu-se si voleiul feminin. La Jocurile Olimpice, voleiul a fost prezent, mai intai, ca sport demonstrativ, in 1924, fiind acceptat oficial la editia din 1964.

La ora actuala, jocul de volei se desfasoara intre doua echipe, fiecare fiind formata din cate sase jucatori. Dimensiunea standard a terenului este de 18 m/9 m, fileul are un metru latime si 9,5 – 10 metri lungime. Mingea este rotunda, cu o circumferinta de 66 centimetri si maximum 270 grame greutate. Un meci se joaca in cinci seturi, fiecare a cate 25 de puncte, in caz de egalitate jucandu-se prelungiri, pana cand una dintre echipe ajunge la doua puncte diferenta. Libero-ul este membrul echipei specializat in fazele de aparare, el poate fi si capitanul echipei, dar jocul este foarte flexibil in privinta pozitiei jucatorilor, permitand multa spontaneitate, inteligenta, dar si dezvoltarea unor tactici spectaculoase. Se considera punct castigat orice minge care cade in terenul advers sau daca cealalta echipa greseste sau este penalizata. In jocul de volei, “forfait” este termenul prin care o echipa, daca refuza sa joace un meci, din diverse motive, este declarata invinsa cu scorul 0-3.

Voleiul pe plaja (beach volley) este o varianta a jocului de volei, cu doar doi jucatori in fiecare echipa, devenit sport olimpic din 1996. A aparut, pentru prima data, pe plajele din Santa Monica, din California, in anii 1920, dupa care s-a raspandit in intreaga lume. La nivel profesionist, tarile care domina, in competitiile de volei pe plaja, sunt SUA, Brazilia si Australia, urmate de Grecia, Germania si China.

O statistica a Comitetului International de Volei (FIVB) arata ca, daca in anii ’70 ai secolului trecut, voleiul si baschetul erau unele dintre cele mai populare sporturi, cu peste 70 000 de jucatori activi, inregistrati pentru fiecare dintre cele doua discipline sportive, in prezent, FIVB estimeaza ca, in lume, sunt peste 500 de milioane de jucatori de volei.