Istoria pianului incepe in Padua, Italia, in anul 1709, in atelierul lui Bartolomeo di Francesco Cristofori (1655-1731), un artist desavarsit al clavecinului. Foarte multe alte instrumente cu coarde sau claviatura au precedat acest minunat instrument si, intr-un fel sau altul, au dus la inventarea pianului, asa cum arata el in ziua de astazi.
Cunostintele omenirii, in ceea ce priveste faptul ca o coarda intinsa, vibranta, poate produce un sunet placut, vin inca din vremurile preistorice. In acele timpuri, corzile erau atasate si intinse de-a lungul arcurilor si a unor cutii special concepute pentru amplificarea sunetului, fiind fixate prin intermediul unor cuie/ace si lovite sau ciupite pentru a produce sunete armonioase. Un prim instrument care face parte din marea familie a instrumentelor cu coarde, careia ii apartine si pianul, a fost tambalul, inventat in Europa secolului al XIV-lea. Acesta este un instrument inchis, in forma unei cutii acoperite de corzi intinse, care sunt lovite cu ajutorul unor ciocanele din lemn.
Tambalul a fost cel care a dus la dezvoltarea clavitambalului, aparut aproximativ in aceeasi perioada. Aceste instrumente au fost urmate de inventarea spinetei (un fel de clavecin de mici dimensiuni, de forma dreptunghiulara), a virginalului (instrument cu claviatura si corzi ciupite) si, apoi, a clavecinului (instrument in cazul caruia sunetele se obtin printr-un dispozitiv cu taste), in secolul al XV-lea. Din nefericire, clavecinul era limitat la un singur volum, invariabil, motiv pentru care intensitatea sunetelor emise nu putea fi nuantata, de-a lungul unei piese muzicale.
Dorinta artistului de a transmite expresii muzicale mai controlate a dus la inventarea pianului, instrument cu ajutorul caruia interpretul putea varia tonul si intensitatea, prin simpla forta a degetelor. Pianul a fost cel care, prin intermediul sunetului emis, mult mai puternic si mai rafinat, prin atingerea clapelor, a inspirat un numar impresionant de muzicieni sa compuna piese potrivite pentru o astfel de interpretare.
Pianul, instrumentul cel nou al lui Cristofori, numit in acea perioada “gravitambal”- “gravicembalo col piano e forte” a fost expus, pentru prima data, in Florenta, in anul 1709. Dupa ceva vreme, denumirea prea lunga este prescurtata in “piano forte”, pentru ca, in final, titulatura sa ramana cea de pian. Cele mai vechi piane dateaza din anul 1720 si sunt expuse in Muzeul Metropolitan de Arta din New York. In ciuda numeroaselor imbunatatiri, asemanarea intre instrumentele (pianele) din secolul al XVIII-lea si cele moderne este una absolut uimitoare.
Secolul al XX-lea a insemnat epoca standardizarii tehnice si estetice a pianului, dincolo de care fiecare marca si-a impus caracteristicile, muzicieni profesionisti si amatori putand alege intre timbrul stralucitor, incisiv, puternic al pianului sau unul mai estompat, mai dulce, mai calm.
Tehnologii noi
In momentul de fata, fie ca iti doresti un software care se poate instala, cu usurinta, pe computerul personal, fie ca este vorba de un model nou de pian, cu un design ultramodern sau ca este vorba de vechiul model acustic, cei pasionati de acest instrument au la dispozitie extrem de multe variante din care pot alege.
Pianele cu sistem de citire cu role de hartie perforata sunt, de fapt, un remake al instrumentelor vazute in filmele vechi, aceste instrumente crescand considerabil ca popularitate in ultimii 10 ani. Sunt instrumente acustice, cu coarde, care pot fi folosite in mod traditional, dar pot fi si programate sa cante singure, prin folosirea unei tehnologii electronice sofisticate.
Rola de hartie perforata este inlocuita acum cu CD-uri sau sisteme de memorie interna, aceste instrumente, avansate ca tehnologie, putand captura fiecare nuanta a pieselor originale si sa le redea cu o acuratete deosebita, mult mai fidel decat in cazul unui simplu CD. Datorita acestor sisteme performante, multe persoane care nu stiu inca sa cante la pian se pot bucura de melodii live, cantate automat, iar pentru cei care stiu sa foloseasca acest instrument, sistemul poate fi folosit pentru inregistrarea propriilor piese.
Era digitala
Pentru cei neinitiati, ar putea parea ca aceste instrumente digitale pot fi comparabile cu tastaturile de “jucarie”, deloc scumpe, care pot fi cumparate din orice magazin de electronice. Complet gresit, pentru ca noile instrumente digitale sunt produse de catre companii de renume in domeniu si redau impecabil toate detaliile sunetului si, mai mult, aceste piane digitale ofera, de cele mai multe ori, si voci inregistrate, de ordinul sutelor. Pentru ca aceste instrumente digitale sunt conduse de catre un software, ele deschid, in aceasta maniera, o cale complet noua pentru incepatorii in domeniul muzicii.
De exemplu, exista optiunea ca unele clape sa se coloreze intr-o nuanta specifica pentru a te ajuta sa inveti mai repede partitura sau pot sa combine muzica (sunetul) cu un afisaj electronic al partiturii. Exista un numar mare de piane digitale care incorporeaza o intreaga varietate de functii unice – sunete deja inregistrate, care se pot folosi direct, efecte sonore speciale, care pot fi supraadaugate melodiei originale etc.
In momentul de fata, indiferent daca vrei sa canti, sa inregistrezi, sa mixezi, sa asculti muzica unui pian, pe fundal, fara a canta la el sau, pur si simplu, sa te asezi in fata claviaturii si sa incepi sa interpretezi Brahms sau Bach, toate au devenit posibile. Nu a mai existat o perioada atat de prolifica pentru pian in istoria omenirii. Indiferent de interesele si pasiunile tale muzicale, cu siguranta, instrumentul potrivit te asteapta.
Pianul si genurile muzicale
Pianul este unul dintre cele mai utilizate instrumente muzicale, in interpretarea muzicii clasice. Multi dintre marii compozitori si interpreti (Ludwig van Beethoven, Brahms, Frédéric Chopin, Liszt, Robert Schumann, Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart etc.), precum si dirijori celebri au fost si pianisti redutabili. La pian se poate interpreta insa si jazz, blues, salsa, ragtime, soul, rock’n roll (Elton John, Jerry Lee Lewis etc.), rock (Queen, Pink Floyd etc.) s.a.m.d.