Dintre cei care s-au ocupat, de-a lungul timpului, de istoria “ideilor geniale”, cei mai multi sunt de acord ca primul timbru postal a fost emis in Marea Britanie, la 6 mai 1840, din initiativa lui Rowland Hill, o personalitate foarte interesanta, eclectica, pedagog progresist, promotor al colonizarii zonei de sud a Australiei, director, pentru o vreme, al unei companii de cai ferate si inalt administrator, la un moment dat, desemnat sa reformeze posta engleza.
In anii ’30 ai secolului al XIX-lea, posta in Marea Britanie, ca de altfel in toate celelalte tari, parea a fi un cosmar. In conditiile revolutiei industriale, care a determinat exodul unei mari parti a populatiei rurale catre oras, in contextul eforturilor de alfabetizare, nevoia de comunicare devenea din ce in ce mai mare. Tarifele pentru expedierea scrisorilor, care variau in functie de greutate si distanta, erau prohibitive. Taxele postale trebuiau platite de catre destinatar, care, daca nu avea cu ce plati, era nevoit adesea sa refuze plicul. In Franta, cu un secol mai devreme, se incercase o alta metoda (decat plata la destinatar), un fel de bilet atasat scrisorii, prins cu o agrafa sau un fir (un precursor al timbrului postal), prin care se facea dovada ca pretul expeditiei a fost achitat (de catre expeditor).
Ideea timbrului postal, pe care o va pune in practica Rowland Hill, se pare ca era ceva mai veche, ca fusese propusa guvernului austriac, in 1836, de slovenul Laurenz Koschier, iar doi ani mai tarziu, scotianul James Chalmer sugerase ceva asemanator si ca, de fapt, de la acesta din urma se inspira Hill. S-a tesut, insa, si o legenda in jurul timbrului postal impus de Rowland Hill. Se spune ca, intr-o zi, prin 1937, acesta ar fi zarit o tanara care plangea amarnic dupa ce trecuse postasul si intrebata fiind care este motivul supararii, ea i-a spus ca a trebuit sa refuze primirea unei scrisori de la iubitul ei, deoarece nu avusese bani sa plateasca expedierea.
Om cu greutate in administratia engleza, Hill a redactat un Memoriu, pe care l-a trimis primului ministru, Lordul Melbourne. In acest text, intitulat “Reforma postala – importanta si fezabilitate”, Hill a propus plata in avans a expedierii scrisorii, cu un pret unic, indiferent de distanta, plata confirmata si garantata prin lipirea unui timbru postal. Propunerea a fost acceptata si prevazuta in bugetul aprobat de Parlament, in 1839. S-a organizat, ulterior, un concurs, la care au participat artisti, dar si milioane de corespondenti anonimi, pentru realizarea timbrelor postale.
In acest fel a aparut primul timbru – “Penny Black” – care permitea, contra sumei de un penny (echivalentul a 20 de minute de munca, pentru un muncitor englez), trimiterea unei scrisori care sa cantareasca maximum 14 grame. Succesul a fost imediat si datorita realizarii grafice, timbrul infatisand-o pe regina Victoria, la 15 ani, pe un fundal negru, care crea un foarte frumos efect vizual. A fost urmat de timbrul “Blue Penny“, cu acelasi chip al reginei Victoria, dar pe un fundal albastru. Primele timbre nu aveau marginile zimtate si trebuiau taiate cu foarfeca de catre angajatii postei. Ideea a fost preluata rapid, pana in 1843, de cantoanele elvetiene (Zurich si Geneva).
Primul timbru colorat a fost realizat in 1845, in Elvetia, in cantonul Bale si se numeste “Colombe de Bale” (“Porumbelul din Bale”). In 1849, la 1 ianuarie, apare si in Franta, primul timbru, cu profilul zeitei romane a recoltelor si a agriculturii, Ceres. Napoleon al III-lea, ales in 1848, drept primul presedinte al Republicii Franceze, nu va ezita, pentru a-si creste popularitatea, sa tipareasca, in aceeasi vreme, un timbru postal cu chipul sau.
In 1843, in Brazilia, apare primul timbru postal, avand desenat pe el un ochi de bou. In Statele Unite ale Americii, sistemul a inceput sa fie implementat in 1847, in anumite orase si state federale, unele dintre aceste prime timbre fiind foarte rare si pastrandu-se in cate un singur exemplar. Printre timbrele foarte rare, de o exceptionala valoare istorica, se numara, de exemplu, timbrul postal “Mauritius Bleu” (“Two Pence Bleu”), emis intr-o colonie britanica (Insula Mauritius), in 1847, cu acelasi chip al reginei Victoria, care a fost cumparat la o licitatie din 1993, cu suma de 3,3 milioane euro.
Ideea colectionarii timbrelor a urmat indeaproape aparitia lor, astfel ca au o varsta aproape comuna. Primul album filatelic dateaza din 1862, iar prima vanzare la licitatie a unui timbru postal a avut loc la 29 decembrie 1865, la Hotel Drouot, din Paris. Un timbru postal devine interesant pentru colectionari, prin vechimea lui, prin raritate, prin originalitatea desenului, prin diverse abateri cromatice sau grafice, prin forma (exista nu numai timbre in forma de patrat sau dreptunghi, ci si triunghiulare – cele din America Latina si din tarile francofone din Africa – in forma de inima sau rotunde – precum timbrul “Cupei mondiale de fotbal, 1998, Franta”).
In topul celor mai scumpe si mai apreciate timbre de catre colectionari, se afla si timbrul postal “Cap de bour”, tiparit in Moldova, in 1858, primul din Europa Rasariteana. Din tirajul de 24 000 de timbre, din 1858, se pare ca nu au supravietuit decat 750. Din a doua emisie de timbre “Cap de bour”, din acelasi an, cu totul intamplator au supraviatuit cele lipite pe un exemplar din ziarul “Zimbrul si Vulturul”, vandut la licitatie, in 2006, cu 830 000 de euro.
