Pirateria este o ofensă adusă legilor universale ale societății. Un pirat este un marinar, un hoț ce atacă, capturează și distruge orice navă aflată pe mare și uneori chiar și în porturi. Ei erau implicați în multe alte activități ilegale precum contrabanda și comerțul cu sclavi. Din moment ce acestea nu erau autorizate, pirații erau tratați ca infractori în toată lumea.
În perioada în care acești pirați au avut cea mai mare influență, pirateria era pedepsită cu moartea în aproape toată lumea. Legalitatea acțiunilor acestora este și principala distincție dintre ei și corsari, care la rândul lor erau un tip de pirați, dar nu erau tratați ca infractori.
Pentru mulţi, pirateria era în sângele lor. Ei nu o făceau doar pentru bani, ci și pentru nevoia de aventuri, pericole și faimă. Viața pe mare nu era ușoară, dar oferea libertatea totală de care aceștia aveau nevoie.
Chiar dacă în general oamenii asociază în mod tradițional pirații cu cei care cauzau haos în jurul Caraibelor în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și care beau rom, pirații au existat și vor exista oriunde este apă. De exemplu și vikingii erau pirați.
Unul dintre cei mai faimoși pirați a fost Blackbeard (Barbă Neagră), dar numele său adevărat a fost Edward Teach. În ciuda faptului că a avut o reputație proastă, nu există nici o dovadă clară că acesta și-ar fi omorât prizonierii. Ca orice imagine a unui pirat respectabil, Blackbeard avea un picior de lemn, acesta pierzându-și piciorul din cauza diabetului.
Un alt pirat faimos este William Kidd, cunoscut și drept Căpitanul Kidd. Chiar dacă există unele dubii asupra faptului că acesta a fost un pirat adevărat, a fost spânzurat în 1701 pentru că se implicase în acțiuni piraterești.
După execuția sa, corpul său a fost afișat în lanțuri deasupra râului Tamisa timp de 3 ani, pentru a servi ca exemplu pentru cei care visau la o viață de pirat. Legenda spune că acesta ar fi îngropat o parte a comorii sale și se crede că nu ar fi fost executat dacă ar fi dezvăluit locația ei.
Chiar dacă există ideea că toți pirații își îngropau comorile, adevărul este că majoritea nu o făceau. Unul dintre cele mai importante motive îl reprezenta faptul că imediat după ce o furau, aceasta era împărțită între membrii echipajului, care preferau să o cheltuie decât să o îngroape. Un alt motiv important este faptul că majoritatea celor furate erau bunuri perisabile, precum hrana care s-ar fi distrus imediat dacă ar fi fost îngropată.
În pofida ideii generale că pe o navă de pirați nu existau reguli, majoritatea echipajelor de pirați aveau un cod pe care toți membrii trebuiau să-l respecte. De exemplu, minciuna era pedepsită, la fel și furatul sau bătăile la bordul navei. Pirații luau în serios aceste reguli iar pedepsele erau severe.
Pirații sunt renumiți a fi băutori de rom și de grog. Grogul este în mod tradițional rom diluat cu apă sau o bere slabă, putând să fie consumat atât rece cât și cald. Pentru aromă, acestui amestec îi era adăugat zahăr, suc de lămâie sau scorțișoară.
Se știe că pirații purtau cercei, dar nu ca un accesoriu. Ei credeau că purtarea unor cercei le-ar fi îmbunătățit vederea.
Chiar dacă extrem de rar, au existat și femei pirați. Cele mai faimoase exemple sunt Anne Bonny și Mary Read care au navigat alături de piratul Rackham în 1719. Ele se îmbrăcau ca și bărbații și se pare că luptau la fel de bine. Când Rackham a fost capturat, amândouă au anunțat că sunt însărcinate, astfel scăpând de pedeapsa cu moartea.
Un semn asociat în mod automat cu pirații este prezența pe navă a unui steag ce avea pe el un cap de mort și două oase încrucișate sau variații ale temei. Acestea au fost concepute pentru a speria potențialele victime, făcându-le să își predea bunurile fără să fie nevoie de o luptă. Cu toate acestea, majoritatea piraților nu au folosit acest steag, ci doar unul simplu negru.
Versiuni fictive ale piraților sunt prezente în literatură, filme sau jocuri video. De exemplu „Peter Pan” folosește pirații ca o inspirație. Aici imaginea lor este romanțată, uneori fiind prezentați într-un mod plin de farmec.
Cu toate acestea, în cele mai multe dintre cazuri, lucrurile nu au stat chiar așa. Mai mult decât atât, viața de pirat a fost crudă, violentă și în general foarte scurtă. Cariera lor nu a durat foarte mult, chiar și pentru cei cu cel mai mare succes. Ei au navigat mările undeva între 2 și 3 ani înainte să fie prinși sau să moară în luptă.
În ciuda faptului că aveau o perioadă scurtă de activitate, că erau tratați ca proscriși și că erau temuți de-a lungul mărilor, pirații au fost extrem de celebri, iar unele dintre numele acestora au rămas în istorie până în ziua de astăzi.
