Cioara de semanatura (Corvus frugilegus) este cea mai intalnita cioara din tara noastra. Traieste in carduri foarte mari, care au tendinta de localizare pe anumite zone. De la aceste carduri vine si denumirea unor localitati, ca de exemplu: Cioranca, Cioara, Ciorani. De asemenea, este foarte raspandita in Irlanda, Marea Britanie, nordul Spaniei si Franta.
Penajul este de culoare neagra cu nuanta violet stralucitor. Are lungimea de 45-52 cm, deschiderea aripilor de 77-90 cm, greutatea variaza intre 380-500 g. Ciocul este ascutit si puternic, putin incovoiat la varf. Pasarile batrane se diferentiaza de cele tinere prin pielea de la baza ciocului golasa, de culoare cenusie-deschisa. Varsta maxima la care poate ajunge este de 20 de ani.
Aceste pasari poposesc ziua in zonele de campie, iar noaptea stau in paduri. Ele se aduna in carduri mari atat pentru dormit, cat si pentru cautarea hranei. De multe ori isi cresc puii in colonii mari. Cuiburile lor sunt foarte apropiate unul de altul, chiar la mai putin de un metru. Sunt asezate pe cladiri, poduri, copaci sau mai rar pe pamant.
Femela depune 3-6 oua cenusii, uneori si mai multe, pe care le cloceste singura timp de 16-19 zile. In aceasta perioada masculul ii asigura hrana. Puii la inceput sunt hraniti doar de mascul, iar dupa 10 zile de ambii parinti. Cand incep sa zboare ei se alatura unor colonii mai mici.
Hrana sa este destul de variata, consuma: boabe, nuci, fructe, rame, gandaci, larve, melci, mamifere mici, cereale, ghinde, fructe de padure. Deoarece fura seminte de pe lanuri, pricinuieste pagube agriculturii. Un numar considerabil de ciori este util pentru a tine in frau parazitii de pe araturi sau pentru distrugerea unor hoituri de pe terenuri.
Cioara de semanatura care traieste in zonele nordice este o pasare migratoare, cea care traieste in zonele sudice este sedentara sau de trecere.
Face parte din ordinul Passeriformes si familia Corvidae.
Video – Cioara de semanatura: