Cuvantul “circ” vine din latinescul “circus”, care inseamna “cerc”, in plan simbolic, semnificand infinitul, perfectiunea, unitatea. La circ, privirile spectatorilor converg spre cercul luminat al arenei, nici un obstacol nu se interpune, timpul si spatiul devin, practic, fara limite, spectacolul transcende realitatea imediata si, de la inceputuri, pana astazi, isi indeplineste fara cusur functia, pe care grecii antici o numeau “catharsis”, adica privitorul “uita” de sine, contopindu-se total cu bucuria momentului.

Circul in Antichitate

Circus Maximus, Foto: dimasanarky.blogspot.com

Cele mai vechi documente fac referire la scene de circ care aveau loc cu peste 3000 de ani in urma, cand egiptenii, de exemplu, organizau defilari cu animale salbatice aduse din Africa: lei, elefanti, camile etc. In China, desene din perioada preistorica, infatiseaza acrobati si dresori de animale. In Creta, la Cnossos, un intreg perete pictat, din jurul anului 2400 i.Hr., arata tineri atleti, iar in Grecia, artistii se manifestau mai ales in strada sau in pietele publice.

Romanii sunt, insa, cei care au impus spectacolul de circ, prin vestitul Circus Maximus, construit dupa modelul hipodromurilor grecesti , cu o arena de 634 metri lungime, inconjurata de gradene pentru public si cu o capacitate de 350 000 de persoane. Spectacolele de circ erau organizate in Roma antica, din initiativa lui Romulus, intemeietorul cetatii, spune traditia, pe de o parte, pentru a le atrage si a le rapi pe sabine, femei dintr-un trib invecinat, pentru a le face nevestele comandantilor de legiuni si ale soldatilor sai. Pe de alta parte, spectacolul de circ, care avea loc in fiecare zi si era gratuit, avea menirea de a castiga, de catre imparat, simpatia poporului, intr-o epoca de autoritarism si de demagogie.

Jocurile se deschideau cu o parada a comediantilor (precedata de o fanfara), acestia amuzandu-i pe oameni cu tot felul de tumbe si de acrobatii in mod voit ratate, executate prin sarituri pe cai in galop. Deasupra arenei evoluau dansatorii pe sarma. Dupa saltul mortal al unui copil, imparatul Marc Aureliu a cerut ca saltelele de protectie sa fie obligatorii (ceva asemanator cu plasele folosite astazi de trapezisti). Se mai puteau vedea maimute “interpretand” la instrumente muzicale, ursi “boxeri”, elefanti “dansatori” etc.

Se organizau si curse de care (sarete), pentru care spectatorii puteau paria si spectacole mai dure, in care oameni calare sau pe jos infruntau animale salbatice, in cadrul asa-numitelor “bestiare”.

Circul – de la Evul Mediu la epoca moderna

Joseph Grimaldi (Clown Joey), Foto: en.wikipedia.org

Dupa caderea Imperiului roman, circul s-a mutat in iarmaroace si balciuri. Saltimbanci, mimi (actori de pantomima), acrobati, jongleuri au inceput sa calatoreasca dintr-o localitate in alta, cucerind noi teritorii. In mod ciudat, dupa secolul al VI-lea, cuvantul circ a disparut (nemaifiind consemnat ca atare in documentele timpului), reaparand tocmai in secolul al XVIII-lea, pe frontispiciul unei cladiri din Londra – “Royal Circus”. Aici erau prezentate publicului spectacole de calarie, renumit fiind, la vremea aceea, un tanar soldat de numai 26 de ani – Philip Astley – care, imbracat intr-un costum rosu, prezenta, intr-o arena rudimentara, tot felul de numere, impreuna cu calul sau. Circul era pe cale sa se (re)inventeze. Treptat, s-au adaugat si alte momente, cu muzicanti, animale si clovni.

Citește și:  Descopeă viața pictorului renascentist Leonardo da Vinci

In 1807, la Paris, un italian, dresor de canari, infiinteaza Circul olimpic Franconi, cu scena circulara (pista), unde caii puteau sa mearga in galop, cu viteza constanta, iar calaretul, in picioare, usor aplecat spre centrul cercului, isi mentinea echilibrul gratie fortei centrifuge. Mai palpitant era numarul in care calaretul se prindea de doi cai in acelasi timp, cu un picior pe gatul unui cal si cu celalalt pe saua celui de-al doilea.

Clovnii (in limba engleza, “clown” inseamna “badaran”, “mojic”) au inceput sa devina tot mai placuti publicului, prin amestecul de caraghios, ridicol, dar si de bun-simt si de cinism indraznet. Primul machiaj al clovnilor in stilul pe care il putem vedea si in prezent, la circ, a fost facut de Joseph Grimaldi (Clown Joey), cel mai cunoscut mim si clovn englez, de la inceputul secolului al XIX-lea, inspirat de commedia dell’arte. Memoriile sale au fost publicate, dupa moartea sa, prin grija marelui scriitor Charles Dickens.

Mari circuri ale lumii

  • “Cirque du Soleil” este unul dintre cele mai mari din lume. Isi are sediul in Montreal (Canada) si a fost infiintat in 1984. Se deosebeste de circul traditional prin faptul ca nu se foloseste de animale, dand o mare importanta jocului acrobatilor. Are peste 4000 de angajati, veniti din toate partile lumii, multi dintre ei fosti sportivi de performanta. Cativa sunt romani.
  • In Statele Unite ale Americii exista cel mai mare circ din lume, creat in urma cu 130 de ani, Ringling & Barnum .
  • In China, acrobatia este o arta importanta. Jongleurii si echilibristii, de la Circul national din China, se folosesc de de obiecte din viata de toate zilele – boluri de orez, farfurii, scaune etc. – realizand numere de o extraordinara spectaculozitate. Sunt, de asemenea, campioni in numerele de echilibru.
  • Marele circ din Moscova (Rusia) este recunoscut pentru dresura de ursi, numerele de cavalerie si, mai ales, cele pe gheata (chiar si unele animale sunt invatate sa patineze).
  • Circul “Aquatico Zopis” din Spania are numere sub apa, de o mare originalitate.
  • In Romania, cel mai cunoscut este “Circ Variete Globus”, din Bucuresti.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.