Sectorul central al Citadelei Imperiale Thang Long din Hanoi, aflata chiar in inima capitalei Vietnamului, este cea mai importanta si cea mai bine pastrata portiune din vechea citadela. Vietnamezii se considera a fi un popor care isi are radacinile inca de la crearea lumii, pentru care acestia au propriile lor legende. Conform uneia dintre aceste legende, intemeierea Imperiului dateaza de acum 3 mii de ani, atunci cand 15 regi si regine s-au intalnit pentru a alege primul Imparat al Vietnamului.
In secolul al 6-lea i.Hr., a fost stabilit un regat independent, cunoscut sub numele de Van Lang, care se intindea pe zona care astazi este ocupata de Guandong si de nordul Vietnamului. Cele mai vechi dovezi scrise care sa indice o asezare umana permanenta in Delta Raului Rosu, dateaza din anul 211 i.Hr. Aici, la intersectia unor influente venite de la chinezii din nord si de la civilizatiile din Asia de Sud si Sud-Est, s-a dezvoltat o societate rurala ce avea ample cunostinte hidraulice.
Sub presiunea dinastiei Han, Regatul Vietnamului a fost redus la zona din Valea Raului Rosu, care a fost mai apoi cucerita in anul 111 i.Hr. Atunci a devenit unul din regatele din sud care apartineau Imperiului chinez, si a ramas sub controlul politic si cultural al acestuia timp de aproape 1000 de ani. Ultima faza a acestei perioade istorice vietnameze este numita perioada “Dai La”. In aceasta perioada a fost construita prima citadela chineza pe locatia unde se afla Hanoi, asa cum este indicat de prezenta puturilor si a ramasitelor din secolele 7 si 10 d.Hr. Dominatia chinezilor asupra Deltei si Vaii Raului Rosu s-a incheiat in secolul 10, odata cu reintoarcerea dinastiei Dinh-Le si cu intemeierea regatului independent al Vietnamului.
Construirea unei citadele noi, Thang Long, pe locul unde se afla astazi orasul Hanoi, a confirmat aceasta independenta la inceputul secolului al 11-lea. Citadela imprejmuia Orasul Interzis, care fusese construit din caramizi in anul 1029, si la randul ei era inconjurat de un zid defensiv. Ca sediu al puterii si resedinta regala, citadela a fost construita dupa un model chinezesc. Totusi in constructie se pot vedea si caracteristici specifice istoriei si culturii vietnamezilor.
Lunga istorie a acestei regiuni si mai ales a citadelei Thang Long, este caracterizata de interactiunea continua dintre vietnamezi si diferitele dinastii chineze, cu traditiile lor confucianiste si taoiste, si de asemenea de interactiunea cu Regatul Champa din sud, marcat de traditii budiste. Vietnamezii au fost o civilizatie in esenta agrara, experti in drenaj, diguri si sisteme hidraulice. Cultura budista, raspandita in timpul dinastiilor Ly si Tran, a jucat un rol important in dezvoltarea institutiilor si a vietii sociale si religioase. Regatul Vietnamului si-a extins influenta si s-a dezvoltat si mai mult. Revenirea la conducere a dinastiei Ly, intre anii 1428 si 1789, a dus la reintoarcerea la valorile confucianiste si la o dezvoltare si mai rapida, in special in secolul al 15-lea. In aceasta perioada, Hanoi era unul din cele mai importante porturi din Asia de Sud-Est.
Construirea Palatului Kinh Tien in inima Orasului Interzis, a marcat apogeul arhitecturii si planificarii urbane a culturii vietnameze. Citadela si-a atins dimensiunea maxima intre secolele 16 si 17, timp in care s-a dezvoltat si un cartier al artizanilor si comerciantilor ce il slujeau pe conducator. Citadela Thang Long din Hanoi si Orasul Interzis, au jucat un rol esential din punct de vedere politic si administrativ. In aceasta perioada vietnamezii au cucerit si Regatul Champa din sud, conferind astfel dinastiei o dimensiune cu adevarat imperiala. Incepand cu secolul al 17-lea, a avut loc o schimbare politica.
Imparatul a inceput sa joace un simplu rol simbolic, puterea adevarata aflandu-se in mainile a doua familii, si anume: familia Trinh in nord si familia Nguyen in sud. La inceputul secolului al 18-lea, familia Nguyen a iesit invingatoare in lupta pentru putere si a stabilit o noua dinastie, cu capitala la Hue. Citadela Thang Long a ramas in continuare resedinta folosita de Imparat cand acesta calatorea in regiunea din nord. In anul 1805, sistemul de fortificatii al citadelei a fost reconstruit, fiind bazat pe modelul european al marchizului de Vauban.
Incepand cu anul 1860, trupele coloniale franceze au inceput sa ocupe sudul Vietnamului, iar in anul 1880 acestea au inceput cucerirea zonei nordice. Din nou Citadela Thang Long a ajuns centrul puterii, aceasta fiind sediul central al puterii coloniale pentru ansamblul regional al Indochinei Franceze (cuprindea Vietnamul, Laos si Cambodgia de astazi). Multe palate au fost reconstruite in stilul european, de obicei in stilul neoclasic, printre acestea aflandu-se si Palatul Kinh Thien. Tot in acea perioada a fost construit Palatul Guvernatorului, iar fortificatiile au fost distruse pentru a permite dezvoltarea urbana de tip european, fiind astfel construite bulevarde largi in jurul si in interiorul vechii citadele.
Dupa Primul Razboi de Independenta, din 1954, si impartirea Vietnamului in doua entitati, centrul puterii a fost stabilit in Hanoi, iar Orasul Interzis a devenit cartierul general militar al Vietnamului de Nord. In cea de-al Doilea Razboi de Independenta, impotriva Vietnamului de Sud si a Statelor Unite ale Americii, in Palatul Kinh Thien a fost instalat un buncar subteran. Intre anii 1994 si 2004, Ministrul Apararii a incetat treptat sa mai foloseasca aceasta proprietate, fiind apoi utilizata numai in scopuri culturale si istorice. Astazi, la ruinele citadelei Thang Long din Hanoi inca se fac sapaturi de excavare, iar in 2010, acest sit arheologic a ajuns pe lista Centrelor Patrimoniului Mondial al UNESCO.
