Clima de pe Jupiter, precum ceilalti factori legati de planeta, nu poate fi trecuta cu vederea. Furtuni care cresc si ajung sa acopere cateva mii de kilometri in doar cateva ore, vanturi care biciuiesc norii cu 360 de kilometri pe ora si furtuni care dureaza cateva sute de ani sunt tipice pentru aceasta planeta. In acest articol veti citi despre cateva dintre caracteristicile climei de pe Jupiter.
Jupiter este invelit in nori de cristale de amoniu ce pot fi vazuti ca niste benzi de culoare maro, galben si alb. Acesti nori sunt situati in tropopauza si sunt aranjati in benzi de diferite latitudini, cunoscute sub denumirea de regiuni tropicale. Aceste benzi sunt produse de aerul care curge in directii diferite, la latitudini diferite. Zonele cu nuante mai deschise sunt zone in care atmosfera se ridica. Regiunile mai inchise la culoare, unde aerul cade, sunt numite centuri. Atunci cand aceste doua fluxuri opuse interactioneaza, apar turbulente si furtuni. Stratul de nori are doar 50 de kilometri adancime, si exista cel putin doua punti de nori – o punte joasa cu o grosime mai mare si o regiune mai subtire si mai clara.
Unii oameni de stiinta cred ca sub stratul de amoniac se afla un strat subtire de nori de apa. Aceasta teorie se bazeaza pe fulgerele intermitente care au fost observate. Fulgerele sunt cauzate de polaritatea apei. Un fulger de pe Jupiter poate fi de o mie de ori mai puternic decat un fulger de pe Pamant.
Pe Jupiter exista o gama larga de temperaturi, de la aproape de zero absolut (stratul de nori ultraperiferic) pana la 36 000 de grade Kelvin (nucleul planetei). Temperaturile ridicate ale nucleului se datoreaza presiunii extreme a planetei asupra acestuia. In stratul interior de nori, temperaturile pot ajunge pana la -145 de grade Celsius, in timp ce putin mai sus de nucleu, unde presiunea planetara a lichefiat hidrogenul din aer, temperatura poate ajunge pana la 10 000 de grade Kelvin.
Marea Pata Rosie de pe Jupiter este una dintre cele mai cunoscute caracteristici din sistemul solar. Furtuna este situata la 22 de grade sud de ecuator, si are un diametru mai mare decat Pamantul. Se crede ca aceasta furtuna exista si pe vremea cand Giovanni Casinni a observat planeta pentru prima data, in anii 1600. Furtuna se roteste in sensul invers acelor de ceasornic si se stie ca aceasta poate creste sau se poate micsora. Pata Rosie a avut chiar si 40 000 de kilometri in diametru. Aceasta se roteste in mod diferit de restul atmosferei – uneori mai incet, alteori mai rapid. Pe parcursul istoriei sale inregistrate, aceasta furtuna a calatorit de mai multe ori in jurul planetei, in raport cu orice pozitie fixa aflata mai jos de ea.
Furtunile ca Pata Rosie sunt comune pe gigantii de gaz. Jupiter are deasemenea pete albe si pete maro, care sunt furtuni anonime de marime mai mica. Petele albe tind sa fie formate din norii relativ reci din atmosfera superioara. Petele maro sunt mai calde si sunt situate in “stratul de nori obisnuiti”. Asemenea furtuni pot dura cateva ore sau se pot intinde pe parcursul a catorva secole. Oamenii de stiinta nu sunt siguri ce cauzeaza aceste furtuni – teoriile variaza de la energia provenita de la soare, pana la caldura interna a planetei. Clima de pe Jupiter este daunatoare in orice moment, insa furtunile bruste pot fi un obstacol imposibil de depasit de catre navele spatiale.
