Ce ne-am fi făcut fără coasă? Află istoria din spatele acestei invenții

Coasa, spre deosebire de secera, este o unealta agricola, cu un tais mai putin indoit, fixat perpendicular pe un maner lung (numit popular « toporiste »), de aproximativ 1,5 – 2 metri, pe care este prins (la jumatate) un alt maner mai mic, tinut cu mana dreapta, pentru siguranta miscarii, in timpul cositului.

Coasa este actionata cu ambele maini, permitand o taiere a ierburilor sau a spicelor mai rapida decat in cazul secerei. Primele coase par sa fi aparut in Epoca Fierului, aproximativ in secolul al IV-lea i.Hr. In cursul sapaturilor pentru constructia unei autostrazi din Franta, A19, efectuate in 2009, a fost descoperita o lama de coasa de pe vremea celtilor care locuiau in Galia, din secolul al III-lea i.Hr., cel mai vechi obiect de acest fel din spatiul european.

Cu toate acestea, dovezile arheologice mai arata ca de-abia tarziu, in secolul al XV-lea, coasa a inlocuit, in mare masura, secera. In epoca moderna, incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea, coasa a fost treptat abandonata, in favoarea altor unelte, mecanizate, precum masina de tuns iarba si, apoi, combina agricola (pentru care, primul brevet a fost obtinut in 1834, in America).

Folosirea și întreținerea coasei

Folosirea coasei necesita un anume antrenament. Persoana care utilizeaza o astfel de unealta sta drept, in picioare, si deplaseaza lama coasei de la dreapta spre stanga, intr-o miscare regulata si continua. La un interval de 15-30 de minute, in timpul cositului, lama trebuie ascutita cu ajutorul unei pietre umede, de obicei gresie. Printr-o astfel de operatie se repara micile iregularitati care pot sa apara pe tais, din cauza rezistentei ierburilor.

Din cand in cand (o data pe zi, daca este folosita intens coasa), lama se bate cu un ciocan rotunjit, pe o nicovala mica, fara a se insista, deoarece taisul se poate stramba sau se subtiaza prea mult si isi pierde rezistenta. Baterea coasei este urmata, obligatoriu, de o noua ascutire cu piatra, care, pentru a se pastra umeda si pentru a avea o mai buna aderenta pe metal, se tine intr-un toc facut din zinc, din lemn sau din corn, in care se pune putina apa.

In zilele noastre, in Romania, coasa este inca o unealta agricola des folosita, in special in gospodariile indiviuale de la sat, unde oamenii au nevoie de fan, pentru hrana animalelor.

In schimb, in ferme, se apeleaza la motocositori, cu lama rotativa, pentru suprafete si cantitati mari de iarba. Deoarece fanul folosit ca furaj trebuie sa fie de buna calitate, se apeleaza adesea si la masini pentru intoarcerea, aerisirea si uscarea ierbii, la greble mecanice si la prese de balotat.

Pentru lucrari pe suprafete mai mici (gradina, gazon), coasa motorizata este foarte potrivita. Aceasta functioneaza cu ajutorul unui carburant, compus din ulei si benzina si este utila pentru toate locurile in care masina de tuns iarba nu incape.

Coasa electrica

Coasa electrica (trimmerul) se foloseste pentru intretinerea gazonului si pentru taierea ierburilor in locurile mai stramte, in panta sau pe suprafete relativ limitate (in jur de 200 de metri patrati). Masina de tuns gazonul, cu sac de colectare, are maner ergonomic, sistem de reglare a inaltimii la care sa fie taiata iarba, motor cu putere de la 1000 W in sus, in functie de model.

Coasa in mitologie

In mitologiile multor popoare, secera si, mai tarziu, coasa (ordinea indicand evolutia uneltelor agricole) sunt asociate simbolismului mortii, deoarece ambele « reteaza » tot ce este viu. Cele doua ustensile apar si in reprezentarile zeului grec al timpului, Saturn, ca semn al puterii divine care, oricand, poate risipi iluziile muritorilor.

Singura semnificatie pozitiva a coasei este prezenta in imaginile din jocul de tarot, in legatura cu numarul 13, caruia ii este asociata imaginea coasei/secerei, indicand posibilitatea de a ajunge la adevarurile fundamentale ale vietii, dupa ce se « taie » (se intrerupe) un ciclu existential, deschizand drum unuia nou.