Trupa „Comedian Harmonists” a fost o senzație a anilor 1920 și 1930. Trupa era formată din șase membri, cinci vocaliști și un pianist, și avea un repertoriu care a cuprins mai multe stiluri vocale, de la cântece populare la hituri sentimentale acompaniate de glume. Cu toate acestea ei au fost cel mai bine cunoscuți pentru armonia cu care cântau, pentru umorul și stilul cu care interpretau piese precum „Veronika, der Lenz ist da”(Veronika, primăvara este aici) „Musik!Musik!Musik!” și „Happy days are here again”.

Perioada de Aur

Pentru a putea înțelege influența pe care aceștia au avut-o trebuie amintit că aceștia au apărut într-o perioada în care viața culturală a Berlinului înflorea (înflorire susținută de evreii din Germania). Anii 1920 au fost numiți Perioada de Aur, o perioadă puternic influențată de muzica și splendoarea Broadway-ului și a Hollywood-ului. Pentru a vă putea face o idee puteți să vă imaginați o scenă cu Fred Astaire și Ginger Rogers.

Povestea lor a început în 1927 atunci când studentul la actorie Harry Frommermann a pus în ziarul „Berliner Lokalanzeiger” un anunț prin care căuta membri pentru o nouă trupă. Frommermann a fost un foarte talentat student de actorie și muzician care avea o abilitate inedită de a imita mai multe instrumente muzicale. Până în momentul în care a pus anunțul în ziar, acesta terminase deja 11 compoziții pentru trupa pe care dorea să o fondeze.

Formatia Comedian Harmonists

Mulți candidați au răspuns anunțului dar numai unul, Robert Biberti care cânta în corul Charell-Revue, i s-a părut potrivit viziunii sale. Atât Frommermann cât și Biberti admirau muzica trupei americane de acapella The Revellers, a căror muzică era marcată de armonie, ritm și precizie și ale căror înregistrări erau foarte populare în Europa anilor 1925.

Până la începutul anilor 1928 ansamblul era deja complet. De la corul Charell-Revue veneau Biberti, Asparuch Leschnikoff și Josef Roman Cycowski, de la o companie de operetă Erich Avraam Collin, proaspăt absolvent al Academiei de Muzică, Erwin Bootz și Frommermann însuși.

Odată format, grupul a putut începe munca iar rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Hotărârea, flexibilitatea, disciplina și munca grea le-au permis să ajungă pe cele mai înainte culmi ale succesului fiind recunoscuți la nivel internațional prin stilul lor muzical original.

Succes pe plan international

În foarte scurt timp au ajuns vedete. O mare varietate de oameni i-au găsit irezistibili permițându-le să poată țină reprezentații în mare parte a Europei și nu numai.

În 1934 au avut un foarte mare succes în New York. Ei erau foarte populari atât la radio cât și în ceea ce privea înregistrările. Au apărut în mai mult de 13 de filme în primele zile ale industriei filmului dar din păcate nici unul din filmele lor nu a mai fost găsit după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cariera acestora nu a supraviețuit climatului politic german. Piesele lor, ce erau compuse în mare parte de către compozitori evrei, au fost aspru criticate de către naziști încă din 1932 când încă nu erau la putere. Mai mult decât atât naziștii erau deranjați de faptul că trei membri ai grupului, Frommermann, Collin și Cycowski, erau evrei.

Comedian Harmonists: Interzisi

Comedian Harmonists

Muzicienii au ignorat toate semnele de avertizare dar în 1934 membrilor evrei ai grupului le-a fost interzis să mai cânte în public. Ultimul lor concert a avut loc pe 25 martie 1934, aceștia desființând trupa la scurt timp după. Odată cu desființarea grupului, a luat sfârșit și perioada de dezvoltare culturală a Germaniei, naziștii impunându-și ideologia în toate aspectele vieții.

Destramarea si fuga din tara

Cei trei membri evrei au format o nouă trupă, numită „Comedy Harmonists”, alături de Ernst Engel, Hans Rexeis și Rudolf Mayneder și au continuat să cânte în afara Germaniei. Inițial aceștia au avut sediul în Viena și au continuat să cânte în Europa (în zonele libere), Argentina, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud și Statele Unite ale Americii.

Bootz, Leschnikoff și Biberti au format un grup nou numit „Das Meistersextett” alături de trei noi interpreți (Herbert Imlau, Alfred Grunert și Fred Kassen) și au continuat să cânte în Germania. Cu toate acestea, nici unii nu au mai avut succesul trupei originale și în jurul anului 1941 ambele grupuri erau deja desființate.

Frommermann a fugit în cele din urmă în Statele Unite ale Americii unde în 1951 conducea un nou grup dar în 1960 acesta s-a întors în Germania, în Bremen. După război, Biberti a lucrat ca dealer de antichități în Berlin. Leschnikoff a revenit în Bulgaria unde în 1965 a fost redescoperit și adus în Germania de Est pentru a i se aduce onoruri. Collin a plecat în Statele Unite ale Americii unde a lucrat ca designer în domeniul plasticului. Bootz a trăit o perioadă în Canada înainte de a se întoarce la Hamburg și a continuat să fie un popular compozitor și pianist până la moarte.

Cycowski a fost cel mai longeviv membru al grupului trăind până în 1998 în Statele Unite ale Americii unde a cântat pentru o congregație evreiască. Într-un interviu din 1997, pe când avea 96 de ani, acesta a declarat că dacă nu ar fi fost nevoiți să se despartă ar fi ajuns mai celebri decât The Beatles.

Influența lor este prezentă și în ziua de astăzi, piesele lor fiind relansate de-a lungul timpului de multe ori, multe grupuri încercând să le calce pe urme iar filme fiind făcute pentru a le spune povestea.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ