Marturii despre existenta cometelor au fost consemnate in toate culturile, din cele mai vechi timpuri, din Babilon si China, pana in Grecia si Egipt. Multa vreme, aceste aparitii ceresti au provocat teama, fiind interpretate ca manifestari ale vointei divine. Astronomii chinezi au fost, probabil, primii care au observat cometele, inca din mileniul III i.Hr. Mai tarziu, tot ei au intocmit harti ale cerului, prin care puteau recunoaste pozitia stelelor si puteau calcula eclipsele de soare si de luna. Cometele nu se incadrau insa in peisajul ceresc obisnuit. Cea dintai ilustrare a unei comete s-a gasit intr-o carte aflata intr-un mormant (China), din anul 168 i.Hr., in care mai erau reprezentate diverse constelatii si curcubeie. Consemnarile despre comete s-au inmultit ulterior, constatandu-se, de exemplu, ca cea mai cunoscuta si comentata dintre comete – Halley – numita asa dupa numele celui care a explicat, pentru prima data, fenomenul aparitiei periodice a acestor corpuri ceresti – a putut fi observata pe cerul Chinei, de-a lungul secolelor, de 31 de ori, la un interval de 76 de ani.
Ce sunt cometele?
Astronomia moderna defineste cometele ca fiind mici corpuri ale sistemului solar, formate din gheata si praf, un fel de “bulgari de zapada murdari” (Fred Whipple), care se deplaseaza pe o orbita eliptica, foarte alungita, care le indreapta (pe unele dintre ele) spre Soare. Expuse vanturilor solare, presiunii razelor electromagnetice si fortelor gravitationale, cometele se inconjoara de o atmosfera stralucitoare, formata din gaze si diverse particule, care formeaza “coama” caracteristica, urmata de o “coada”, aceasta putandu-se intinde pe distante uriase, intre 30-80 milioane de kilometri.
De altfel, denumirea de “cometa”, din cuvantul grecesc “Kometes” (“coama”) face aluzie tocmai la aceasta imagine spectaculoasa. In functie de traiectoria lor, exista comete periodice (cu diverse perioade orbitale, de la cativa ani, la mii de ani), provenite din Centura lui Kuiper (o zona inelara, de dincolo de orbita lui Neptun) si comete neperiodice (care vin de la marginea sistemului nostru solar, din asa-numitul “Nor al lui Oort” – dupa numele celui care l-a descoperit – trec pe langa Soare si nu se mai intorc niciodata). Cand o cometa “imbatraneste”, isi pierde aura luminoasa si ramane numai nucleul dur, se transforma in asteroid. Dezintegrarea brusca a nucleului poate duce la prabusirea resturilor respective pe o planeta.
Cand o cometa trece prea aproape de o planeta mare, din sistemul solar, au loc perturbatii gravitationale, care ii pot modifica orbita. O situatie de acest fel s-a petrecut cu Shoemaker-Levy 9, cometa care, in 1994, s-a prabusit pe Jupiter, pentru ca a trecut suficient de aproape de aceasta planeta uriasa, care i-a influentat traseul si a dus la dezintegrarea nucleului cometei. Din acest motiv, astronomii incearca sa recalculeze reperele orbitale ale cometelor cunoscute, la fiecare trecere a acestora.
Cometele se deosebesc de asteroizi, alte corpuri mici ale sistemului solar, prin originea si manifestarea lor. Asteroizii, formati din roca, metale si gheata, avand o forma neregulata, sunt “resturi” din procesul de formare a planetelor, unii dintre ei fiind considerati obiecte cosmice potential periculoase pentru Terra, din cauza riscului de coliziune.
Informatii recente despre comete
In noaptea de 5 spre 6 iunie 2011, echipa programului de cerecetare spatiala Pan-STARRS (Panoramic Survey Telescope & Rapid Response System), de la Universitatea din Hawaii, cu ajutorul telescopului situat pe varful Muntelui Haleakala, din Insula Maui, a descoperit o noua cometa, care va putea fi vazuta, cu ochiul liber, la inceputul anului 2013, cel mai probabil in februarie – martie. Gradul de luminozitate este dat de cantitatea de gheata care inconjoara cometa, de aceea astronomii, deocamdata, nu stiu sigur cat de stralucitoare va fi. Cometa, denumita C/2011 L4 (PANSTARRS), care, spun specialistii, nu prezinta niciun pericol pentru Terra, va trece la aproximativ 50 de milioane de kilometri de Soare, dupa care nu se va mai intoarce niciodata, facand parte din categoria cometelor neperiodice, ajunse in sistemul nostru solar, din Norul lui Oort. Descoperirea ei a fost posibila gratie telescopului dotat cu o oglinda de 1,8 metri si cu cea mai performanta camera digitala din lume.
Progresul tehnologic a facut ca, in ultimii ani, cunostintele despre comete si despre spatiul cosmic, in general, sa sporesca in mod considerabil. In prezent, sunt peste zece misiuni spatiale care se ocupa de studiul cometelor (identificandu-se, pana acum, peste 2000 de astfel de corpuri ceresti).
In 2006, misiunea Stardust (lansata inca din 1999), parte a programului Discovery, al Agentiei spatiale NASA, a colectat esantioane din coama cometei Wild 2 (despre a carei existenta se stia din 1978, cand a fost descoperita de astronomul elvetian Paul Wild). Pentru a lua aceste probe, sonda Stardust a parcurs 3.41 miliarde de kilometri, in patru ani. Informatiile noi, legate de aceasta cometa cu un diametru de cinci kilometri, au rasturnat, intr-un fel, teoria clasica despre originea cometelor, despre care se crede ca s-au format odata cu sistemul solar, din gheata si praful interstelar. In esantioanele luate din coada cometei s-a gasit olivina, un mineral din categoria silicatilor (cristal), care nu se poate forma decat la temperaturi foarte inalte (1300 K), ceea ce indica faptul ca nucleul cometei s-a format in proximitatea Soarelui. S-a mai gasit, de asemenea, glicina, un aminoacid care joaca un rol esential in organismul uman, fiind un neuro-transmitator cu rol de inhibitie la nivelul sistemului nervos central. Aceasta descoperire a glicinei in structura cometei Wild 2 conduce la ipoteza ca viata s-ar fi putut naste pe Terra gratie unor molecule de origine extraterestra.
Dovezile pe care stiinta le aduna despre evolutia Universului si despre Terra sunt din ce in ce mai multe, dar acest fapt nu este si o confirmare ca am avea certitudini despre viitorul mai apropiat sau mai indepartat al planetei noastre. Poate ca marile descoperiri de abia acum incep, cu atat mai mult cu cat anul 2012 pare a fi inceputul unei noi paradigme.
VIDEO:
