In scurta, dar dinamica lor istorie, computerele au evoluat rapid, de la cele mecanice, analoage, la cele digitale, crescandu-si performanta constant. La mijlocul secolului al XX-lea, companii ca IBM, Apple, Commodore, Sinclair etc. au construit primele masini de calcul controlate de programe. Erau folosite tuburi electronice cu vid, ca piese de schimb, care faceau posibila efectuarea a cateva zeci de mii de operatii de adunare pe secunda. Pe la inceputul anilor 1970, odata cu dezvoltarea circuitelor integrate, au aparut primele microprocesoare.
In 1981, Compania IBM a lansat pe piata primul computer personal, la pretul de 4 000 de dolari, in care informatiile puteau fi introduse cu ajutorul tastaturii, puteau fi citite pe un monitor, salvate pe discheta si scoase la imprimanta. Totusi, primul computer cu o interfata similara celor de astazi, cu mouse dotat cu bila rotativa, pentru a realiza comenzi reprezentate grafic pe ecran, a fost Apple Lisa, pus in vanzare in 1983, la pretul de 20 000 de dolari. Cativa ani mai tarziu, interfata grafica de utilizare a devenit universala pe platforma Windows.
Tehnologia actuala progreseaza in asa maniera incat futurologii nu ezita sa sustina ca, in cativa ani, aparitia masinilor fara sofer, a aripilor de avion « ganditoare », a farurilor de automobile dotate cu sisteme digitale care sa orienteze lumina astfel incat sa evite stropii de ploaie sau fulgii de zapada, precum si aparitia computerelor cu « ochi » si « urechi », care vor intelege ceea ce li se comanda, nu vor mai surprinde pe nimeni. Miniaturizarea computerelor este tendinta dominanta a anilor 2000, dar si alte cai au inceput deja sa fie explorate. La un moment dat, probabil ca diverse alte tipuri de calculatoare, dupa cum sustin specialistii, le vor inlocui pe cele actuale, cum ar fi :
- Computerul cuantic – a fost deja conceput de catre compania D-Wave si vandut, in 2011, cu 10 milioane de dolari. Functionarea lui se bazeaza pe principiile mecanicii cuantice, este foarte rapid, iar datele sunt stocate cu biti cuantici, numiti « qubiti ». Se estimeaza ca, pana in 2020, dimensiunea tranzistorilor utilizati se va apropia de cea a unui atom, iar confidentialitatea datelor (informatiilor) va fi totala. Nenumarate proiecte de acest fel sunt in derulare, in intreaga lume, pentru a construi qubiti valabili si pentru a-i reuni in circuite functionale. De altfel, Premiul Nobel pentru fizica, din 2012, a fost acordat lui Serge Haroche si David Wineland, primul – fizician francez, celalalt – american, tocmai pentru cercetarile in acest domeniu.
- Computerul optic este deja gandit in sensul valorificarii fotonilor (in locul electronilor), primii avand particularitatea de a nu crea interferente magnetice si de a nu genera caldura. Celebrele Laboratoarele Bell (Bell Labs), din New Jersey (SUA), au construit, inca din 1990, un computer optic, dar se cauta in continuare solutii legate de dificultatea miniaturizarii componentelor optice si de stocarea informatiei.
- Computerul cu ADN exploreaza o cale nonelectronica, in care procesorul sa fie realizat pe baza de ADN, avand in vedere ca celula umana si computerul stocheaza informatia intr-o maniera asemanatoare, dupa cum afirma informaticianul american Leonard Adleman, cel care a avut acesta idee, deschizand o cale de cercetare spectaculoasa. In paralel, mai multi cercetatori din Israel lucreaza la realizarea unor mici molecule « informatice », pe care sa le poata injecta in corpul uman, ca metoda de tratament.
- Computerul neuronal reprezinta un tip de computer al viitorului, in care procesorul sa fie constituit dintr-un ansamblu de « neuroni » biologici si nu trebuie confundat cu deja existentul computer tip « retea de neuroni », care este dotat cu un procesor electronic care imita functionarea creierului.
