Prin comunicarea in grup se intelege comunicarea intre o multime de persoane unite prin relatii de tip afectiv, normativ, comunicativ si functional. Grupul nu este rezultatul unei insumari mecanice a unor indivizi ci este o colectivitate cu o personalitate aparte, diferita de cea a fiecarui membru in parte. In general, comunicarea este de o deprindere umana care, ca orice alta deprindere, se invata. Omul se naste cu aptitudinea de a comunica, dar fara instructia, educatia comunicarii, omul nu ajunge sa poata comunica cu adevarat. Se presupune ca toti oamenii ajung intr-un fel sau altul sa comunice. Important este a comunica eficient. Pentru aceasta se impune cunoasterea unor reguli si tehnici elementare de comunicare umana, care se invata de regula in scoli, dar exista si scrieri cu reguli de comunicare umana.
Stiinta comunicarii este o stiinta noua care are o preistorie de 2500 de ani, astfel incat primele studii despre o comunicare eficienta le gasim la ganditori precum Aristotel, Platon si Socrate. Stiinta comunicarii s-a desprins din filozofie si cunoaste in prezent o dezvoltare deosebita. Termenul de comunicare ca notiune provine de la cuvantul latin “communis” = A pune in relatie, a transmite. Termenul a comunica este utilizat din secolul XIV cand, odata cu dezvoltarea postei, i se confera sensul de a transmite. Activitatea de comunicare umana consta in general in transmisia de mesaje codificate intre doi poli: emitator si receptor. Se considera ca o comunicare constienta in sens propriu se realizeaza doar la nivelul societatii omenesti.
Tipuri de grupuri si retele de comunicare in grup. Dupa tipul de relatii si implicare afectiva a membrilor in grup, grupurile se impart in doua categorii: Grupuri primare – in care se stabilesc relatii personale directe bazate pe comunicarea interpersonala; Grupuri secundare – caracterizate de relatii interpersonale, formale determinate de anumite scopuri comune.
Dupa gradul de structurare a grupului exista:
1) grupuri informale – bazate pe relatii spontane, flexibile, fara scopuri bine definite: grupul de prieteni, grupul adunat pentru o petrecere.
2) grupuri formale – cu relatii rigide, inflexibile, stabilite prin contract si institutionalizate. Aici rolurile persoanelor sunt bine definite, iar structura grupului este stabila.
3) grupuri nonformale – se formeaza intr-un anumit context de moment in vederea rezolvarii unor scopuri: dupa rezolvarea scopurilor grupul se dizolva.
Comunicarea in grup are in structura ei cateva forme numite retele de comunicare. Acestea sunt:
a) retele primare in care pozitiile membrilor grupului sunt egale
b) comunicare in roata – exista o persoana centrala care comunica separat cu ceilalti membri ai grupului
c) comunicarea prin retea circulara prin care mesajul circula de la o persoana la alta
d) retele de comunicare in furca: o parte a membrilor grupului pot comunica intre ei, iar ceilalti comunica doar cu unul din ceilalti toti.
Comunicarea in grup contribuie la procesul de invatare, la dezvoltarea unor relatii cu semenii nostril. In grup oamenii isi satisfac nevoile de joc, membrii grupului se ajuta unul pe altul. Functia principala a comunicarii in grup este de a rezolva eventualele conflicte ce apar in grup. In psihologie se considera ca o stare de conflict se refera la situatia in care doua sau mai multe persoane se afla pe pozitii opuse din punct de vedere al aspiratiilor si intereselor. Conflictul poate fi generat de mai multe cauze, dar cea mai importanta cauza este critica. Critica este o fateta, un aspect, un element inseparabil al comunicarii interumane si devine un fel de arma cu 2 taisuri.
Fiecare din cele doua persoane, cea care critica si cel care este criticat, sunt nemultumite reciproc. In astfel de situatii conflictuale, arta de a comunica in grup are un rol important in stingerea conflictului. Intr-un conflict generat de critica, persoana criticata poate deveni ostila si poate reactiona verbal violent, poate nega totul sau poate refuza orice alta discutie.
In rezolvarea starii conflictuale produse de critica se recomanda acceptarea dreptului de opinie al celuilalt, solicitarea amanuntelor pe un ton calm, acceptarea observatiilor critice pe motiv ca poate exista o farama de adevar (uneori este bine sa trecem peste orgoliile personale), rezolvarea sarcinilor de lucru, orice grup are unul sau mai multe scopuri si interese comune si cu cat grupul este mai unit cu atat scopul sau obiectivul comun se pot rezolva mai lesne.
Comunicarea in grup contribuie la creativitate in grupul respectiv. Psihologia creatiei considera ca actul creator, iluminarea, este strict personal, fara a elucida si mecanismele actului de creatie.
Tehnici de captare si de mentinere a atentiei in grup: intrebarea celor din jur si stimularea celorlaltor persoane pentru a raspunde, destinderea atmosferei din grup, organizarea micilor activitati interactive cu grupul, folosirea prenumelor colegilor din grup, apropierea de persoana care vorbeste, pastrarea neintrerupta a contactului vizual cu membri grupului, zambetul nu trebuie sa lipseasca nici un moment de pe fata, pastrati-va relaxarea chiar si in anumite situatii de crize audio-vizuale, comunicarea prin gesturi sau mimica, folosita pentru a mentine o atmosfera calda, familiala si prieteneasca cu ceilalti membri ai grupului.
