Ne-am obisnuit sa spunem despre comunicare ca este specific umana. In realitate, tot ce este viu comunica: plantele comunica intre ele, cantecul pasarilor este o forma de comunicare, ca si ultasunetele mamiferelor marine, sunetele scoase de animale, dansul albinelor etc. Comunicarea in stilul albinelor poate fi oricand un model de eficientizare a functionarii unei colectivitati, si din punctul de vedere al transmiterii informatiei.
Stupul este o societate perfect organizata si, pentru a realiza acest lucru, albinele trebuie sa isi coordoneze munca de asa maniera incat fiecare reprezentant al grupului sa stie si sa nu uite rangul pe care il ocupa si datoria pe care o are de indeplinit, rezultatul sa fie unul coerent si actiunile sa se repete intocmai in toate colectivitatile apartinand aceleiasi specii.
Spre deosebire de mamifere, unde coeziunea grupului este asigurata de sexualitate si de functia de reproducere, in cazul albinelor, hrana este cea care creeaza intre membrii grupului relatii extraordinar de stranse. O albina izolata, care nu are posibilitatea de a mai trai alaturi de tovarasele sale, indiferent de rolul pe care il are in stup, va muri in cateva ore, chiar daca are cu ce se hrani.
Comunicarea in stilul albinelor se face in diverse moduri. Se poate realiza, de exemplu, chimic, regina stupului producand un feromon, adica un hormon, cu rol de semnalizare, astfel incat albinele lucratoare sa nu mai hraneasca o alta regina si care inhiba maturizarea ovarelor la cele peste 40 000 de albine, care pot sa traiasca intr-un stup.
Cea mai importanta forma de comunicare in stilul albinelor este insa dansul, pe care l-a studiat indelung etologistul (specialistul care se ocupa de studiul comportamentului animalelor) Karl von Frisch si pe care l-a prezentat in detaliu, in studiile sale, pentru care a si fost recompensat cu Premiul Nobel, in 1973.
Pentru a gasi hrana, albinele trebuie sa calatoreasca la mari distante si atunci cand una dintre ele gaseste o noua sursa de polen, se intoarce imediat la stup pentru a le informa pe celelalte, care, de indata, vor porni intr-acolo. Pentru ca albinele sunt surde si, deci, nu pot comunica prin sunete, mesajul este transmis intr-un mod extraordinar: locul pe care l-au descoperit este descris prin…dans. Directia, distanta fata de stup, abundenta polenului si a nectarului, toate aceste informatii sunt codate in dansul albinelor. Miscarile sunt repetate pana albina respectiva atrage atentia celorlalte. Daca o albina se intoarce pur si simplu la stup, descarca polenul si porneste intr-un nou zbor inseamna ca zona spre care merge este cunoscuta de tovarasele sale sau ca nu este foarte productiva. Alteori, cand sursa de apa este saraca, albinele transmit tot prin dans cand gasesc un loc mai bun cu apa.
Comunicarea in stilul albinelor se realizeaza prin doua feluri de dans. “Dansul in cerc” este cel mai des folosit. Acesta comunica celorlalte albine ca sursa de polen este la aproximativ 15 metri de stup. Dupa ce a localizat sursa respectiva, albina se intoarce, depune o parte din nectarul pe care l-a cules si apoi isi incepe dansul, facand cercuri mici, in mai multe reprize. Celelalte albine se strang in jurul “dansatoarei”, care repeta rotatiile intr-o alta directie, cam de 20 de ori, dansul putand dura de la cateva secunde, la cateva minute. Dupa acest moment este depus si restul de polen. Karl von Frisch, in lungile perioade de observatie asupra comportamentului albinelor, a constatat ca din 174 de albine, de exemplu, care au asistat la un astfel de dans, 155 au gasit sursa de polen in mai putin de cinci minute.
“Dansul in opt” sau, cum i se mai spune, “dansul zburdalnic”, pentru ca albina face sa-i vibreze abdomenul in opturi, este executat pentru a semnaliza surse de hrana, directia si calitatea acestora, la mai mult de 100 de metri de stup. Facand opturile, albina se deplaseaza in linie dreapta verticala, pe o mica distanta, deasupra fagurilor, clatinandu-si corpul de 13-15 ori pe secunda. Dupa fiecare miscare verticala, se face si o miscare in semicerc, pentru ca albina sa ajunga in punctul initial. Ritmul mai lent al miscarilor si o linie verticala mai inalta indica o sursa de polen si nectar mai indepartata. In rastimpul in care se desfasoara acest dans, albinele care asista urmaresc atent miscarile si ating abdomenul protagonistei cu antenele. In felul acesta se pot localiza surse si la o distanta de 9-10 kilometri. Calitatea sursei de hrana este comunicata prin mirosul degajat de albina dansatoare. Nu toate albinele pornesc inspre sursa. Se duc mai inainte cateva, pentru verificare, si daca si acestea executa dansul la intoarcere, inseamna ca merita sa se duca mai multe. Dar daca dansul este executat “fara chef” si pentru un timp mai scurt, inseamna ca zona respectiva exista, dar nu este asa de productiva.
Daca am face o comparatie cu felul in care o persoana ar transmite aceste informatii, cu siguranta, comunicarea in stilul albinelor este mult mai precisa, chiar daca ele nu au, ca oamenii, echipamente tehnice de masura. Mai mult, dansul in cerc este executat intotdeauna in sensul acelor de ceasornic, iar semicercurile dansului in opt, in sensul invers. De asemenea, albinele descriu drumul la sursa de hrana, in linie dreapta, chiar daca, in realitate, pe traseul respectiv, se afla si obstacole. Dar nu gresesc niciodata.
Comunicarea in stilul albinelor apeleaza si alte coduri. Solicitarea de hrana, trecerea din gura in gura a mierii din stomac, se face prin lovirea, intr-un anumit ritm, a antenelor. De asemenea, anumite substante care se afla in saliva, trec de la unele la altele, influentand (in sens pozitiv) comportamentul grupului.
Exista schimb de informatii si intre regina si colectivitate, prin eliberarea de feromoni, principalul mesaj fiind ca nu trebuie sa ii puna viata in primejdie si, implicit, nici pe aceea a stupului.
Daca se intampla ca unele albine tinere sa se rataceasca, cele din interior elibereaza un “parfum” dintr-o glanda (glanda lui Nasonov) si incep bataia din aripi “de chemare”, fixandu-si puternic picioarele pe faguri. Curentii creati raspandesc parfumul si albinele ratacite regasesc drumul inspre casa.
De unde vine comportamentul “constient” al albinelor? Evident ca nu poate fi invatat in scurta perioada in care ele devin adulte, ci se nasc cu aceasta zestre genetica exceptionala, perfecta, valabila pentru toate albinele de pe Pamant, de milioane de ani.
