Stim prea bine ca, din nefericire, de cele mai multe ori, comunicarea la gradinita nu este tocmai eficienta, cu atat mai mult cu cat educatorul nu reuseste sa stapaneasca grupa pe care trebuie sa o educe, respectiv de care trebuie sa aiba grija. Aici, nu este neaparat vorba despre faptul ca educatorul este prost pregatit, ci, mai degraba, este vorba de aglomerare si, evident, de haosul din sistem. Multi dintre educatori nu mai fac fata grupelor, intrucat acestea sunt foarte aglomerate, din cauza faptului ca sunt putine alternative pentru parinti, acestia facand tot posibilul sa-si inscrie copiii intr-o anumita grupa, respectiv gradinita.
Sa nu mai mentionam ca sunt si prea putine gradinite, la inceputul fiecarui an, parintii ducand adevarate lupte intre ei sa-si inscrie copiii la o gradinita cel putin decenta. Desigur, sunt si foarte multe gradinite private, unele sunt foarte costisitoare si putini sunt parintii care intr-adevar isi permit sa-si inscrie copiii aici. Chiar si asa, pe umerii educatorilor atarna cea mai mare responsabilitate, intrucat acestia trebuie sa se descurce cateodata cu o grupa ce insumeaza chiar si 30 de copii. In sfarsit, referindu-ne la comunicarea la gradinita, vom incerca sa cuprindem doua aspecte importante, si-anume: comunicarea educatorului cu copilul si felul in care copiii cu varsta cuprinsa intre 3 si 6, respectiv 7 ani comunica.
Pentru unii educatori, chiar daca dispun de abilitati foarte bune de comunicare cu cei mici, este destul de dificil sa-i stimuleze pe copii, in asa maniera incat acestia, odata ajunsi in mediul scolar, sa nu aiba probleme de comunicare, cu atat mai mult cu cat unii parinti mizeaza tocmai pe acest mediu ce-i pregateste pentru scoala sa le dezvolte copiilor abilitatile necesare. De fapt, cele doua aspecte importante despre care discutam mai sus sunt in relatie de interdependenta, intrucat comunicarea la gradinita, din ambele perspective alese, este conditionata de mai multi factori, unii comuni, altii nu.
Factorii care nu sunt comuni intre comunicarea educatorului cu copiii si cea dintre copii se refera la educatia pe care insusi parintele i-a oferit-o si i-o ofera celui mic. Tocmai de aceea, psihologii le recomanda parintilor sa-si invete copii sa fie cat mai sociabili si, desigur, sa-i ajute sa comunice cu cei din jur. O integrare a unui copil printre cei de varsta lui nu poate avea decat beneficii, mai ales, daca aceasta integrare este constanta si bine gandita. In acest fel, comunicarea la gradinita va fi mult mai facila. De fapt, ceea ce conteaza este ca aceasta comunicare la gradinita sa existe, beneficiile venind in cele din urma, de regula, in spatiul scolar.
Nu trebuie sa omitem ca aceste beneficii se vor traduce, de cele mai multe ori, prin rezultatele bune obtinute de copil inca din primii ani de scoala. Explicatia consta in faptul ca, la gradinita, educatia propriu-zisa consta in jocuri pe care copilul le va vedea ca atare, nesimtindu-se obligat sa faca ceva ce nu-i place sau care nu ii face placere deloc. Astfel, in primii ani de scoala. copilul va crede ca jocurile prin care invata lucruri noi s-au schimbat si-si va mentine interesul pentru ele.
Desigur, acest fapt nu se aplica in cazul tuturor copiilor, indeosebi datorita faptului ca aceasta comunicare la gradinita care ar trebui sa eficientizeze procesul de invatare de la scoala si nu numai este diferita de la un copil la altul. Plus, o buna comunicare la gradinita intre copii inseamna, pe de alta parte, si o comunicare eficienta a parintilor cu copilul lor, dar si invers. Tocmai de aceea, este indicat ca toti parintii sa se preocupe de acest aspect inca din primii ani de viata ai copilului.
Trebuie sa stim ca, la gradinita, copiii vor invata poezii si tot felul de cantece care, in viitor, ii vor ajuta sa memoreze cantitati mari de informatii. Totodata, invatarea acestor poezii sau cantecele sunt un prilej excelent pentru ca micutii sa invete sa comunice ceva in fata altor copii, disparand, in acest fel, timiditatea si frica de a vorbi cu ceilalti deopotriva. Dificultatile de comunicare la gradinita sunt tot mai dese, iar educatorul va face tot ce ii sta in putinta sa schimbe balanta in favoarea celor mici, adica va incerca sa-i ajute sa comunice, in primul rand, cu el, si, implicit intre ei.
Atat timp cat educatorul va observa ca cei mici comunica in conditii normale intre ei, nu-i va intrerupe, ci dimpotriva, va incerca sa le mentina interesul pentru subiectul pe care il au in discutie, de regula, copiii mici abordand tot felul de teme specifice de discutie, de la jucarii, la desene animate. Din pacate, intotdeauna vor exista cativa copii care nu au reusit sa se integreze intocmai in comunitate, iar, in acest sens, educatorul va incerca sa le distraga atentia si celorlalti copii, prin diferite activitati menite sa-i integreze si pe putinii care nu au reusit de unii singuri.
Stim ca, din nefericire, grupele sunt cam mari si comunicarea la gradinita devine o sarcina greu de indeplinit chiar si pentru mai multi educatori. Fiecare copil in parte isi va dori atentie din partea educatorului, fiecare va avea o problema pe care nu o poate rezolva, ba sa se incalte, ba sa-si inchida fermoarul la haina. Daca nu exista o ordine prestabilita, grupa va intra intr-un haos general. Astfel, comunicarea nu ca nu va fi eficienta, ci va lipsi cu desavarsire, fiecare copil comunicand in felul lui si de unul singur. Un alt exercitiu care beneficieaza comunicarea la gradinita este rememorarea in fata colectivului a unor jocuri sau povesti, ori a unor intamplari banale.
Pe de alta parte, parintele va trebui sa-si intrebe copilul de fiecare data ce a facut la gradinita, ce a mai invatat si ce i-ar placea sa faca in ziua urmatoarea. Este extrem de importanta aceasta comunicare intre copil si parinte, intrucat acesta este primul pas in vedea dezvoltarii unor astfel de abilitati. Psihologii ii avertizeaza pe parinti ca nu este bine ca intrebarea “Ce ai facut astazi?” sa fie frecventa. Parintii vor trebui sa le ceara detalii si intotdeauna sa le suscite interesul copiilor sa vorbeasca, in asa fel incat acestia sa dea cat mai multe detalii semnificative. In cadrul acestei comunicari intra si memorarea mutuala a cantecelelor sau poeziilor. Copilul va invata acasa, de pilda, o poezie impreuna cu unul dintre parinte sau chiar cu ambii.
