Corona Borealis este o constelatie situata in cerul nordic. Numele sau provine din latina si inseamna “coroana de nord”. Corona Borealis a fost catalogata pentru prima oara de catre astronomul grec Ptolemeu, in secolul 2. La acea vreme, era cunoscuta sub numele de Corona. Aceasta constelatie este mica si contine doar patru stele luminoase cu magnitudinea peste 3,00. Corona Borealis este situata intre constelatiile Bootes si Hercule si reprezinta coroana Ariadnei (fiica regelui Minos din mitologia greaca, care l-a ajutat pe Tezeu sa omoare Minotaurul si sa-si gaseasca iesirea din labirint). Corona Borealis contine faimoasa stea Blaze (T Coronae Borealis), o nova periodica, si steaua Fade-Out (R Coronae Borealis), insa nu contine niciun obiect luminos important. Clusterul de galaxii Corona Borealis (Abell 2065) nu contine nicio stea mai luminoasa de magnitudinea 16.

Corona Borealis se afla pe locul 73 ca marime in topul constelatiilor, ocupand o suprafata de 179 de grade patrate. Aceasta se afla in cel de-al treilea cadran al emisferei de nord si poate fi vazuta la latitudini cuprinse intre +90 de grade si -50 de grade. Constelatiile invecinate cu aceasta sunt Bootes, Hercule si Serpens Caput. Corona Borealis are patru stele cu planete cunoscute si nu contine niciun obiect Messier. Cea mai stralucitoare stea din aceasta constelatie este Alphecca (Alpha Coronae Borealis). Nu exista ploi de meteoriti asociate cu aceasta constelatie. Corona Borealis apartine familiei de constelatii Ursa Major, alaturi de: Bootes, Canes Venatici, Camelopardalis, Coma Berenices, Draco, Lynx, Leo Minor, Ursa Minor si Ursa Major.

Alpha si Beta Coronae Borealis

Alphecca (Alpha Coronae Borealis) este cea mai stralucitoare dintre cele sapte stele care alcatuiesc coroana Ariadnei. Aceasta este o binara cu eclipsa, clasificata ca o variabila EA, cu o perioada de 17,36 de zile. Steaua are o magnitudine aparenta care variaza intre 2,21 si 2,32. Alphecca se afla la aproximativ 75 de ani lumina distanta. Componenta principala a sistemului Alpha Coronae Borealis este o stea alba de secventa principala de clasa A0V, care emite un exces de radiatii infrarosii. Se crede ca aceasta stea este inconjurata de un disc mare de praf si material, si ca pe orbita sa se afla un sistem planetar sau protoplanetar. Insotitoarea sa este o stea galbena tanara de secventa principala care apartine clasei G5.

Sistemul de stele este considerat a fi un membru al Grupului de Miscare Ursa Major (un grup de stele care include unele dintre cele mai luminoase stele din constelatia Ursa Major, stele care impartasesc o miscare comuna prin spatiu). Alpha Coronae Borealis este cunoscuta dupa mai multe nume, si anume: Alphecca (care provine din araba si se traduce liber drept “cel luminos al inelului rupt”), Gemma (provine din latina si inseamna “bijuterie”), Asteroth (provine din ebraica si inseamna “idoli”) si Gnosia (prescurtarea pentru Gnosia Coronae Borealis, care provine din latina si inseamna “steaua coroanei lui Cnossos”).

Nusakan (Beta Coronae Borealis) este o binara spectroscopica, cu o perioada de 10,5 ani. Aceasta este o stea variabila de tip Alpha-2 Canum Venaticorum, cu o perioada de 18,487 zile si o magnitudine ce variaza intre 3,65 si 3,72. Variabilele Alpha-2 Canum Venaticorum sunt stele de secventa principala din clasele spectrale B8p pana la A7p, care sunt ciudate din punct de vedere chimic si au campuri magnetice puternice si, de asemenea, linii spectrale puternice de strontiu, siliciu sau crom. Beta Coronae Borealis se afla la 114 ani lumina distanta de sistemul solar. Aceasta este cea de-a doua cea mai stralucitoare stea din constelatia Corona Borealis. Numele sau traditional, Nusakan, provine din cuvantul arab “an-nasaqan”, care inseamna “seriile”.

Simbolul Constelatiilor Hercule si Corona Borealis, Foto: en.wikipedia.org/wiki/Corona_Borealis#mediaviewer/File:Sidney_Hall_-_Urania%27s_Mirror_-_Hercules_and_Corona_Borealis.jpg
Simbolul Constelatiilor Hercule si Corona Borealis, Foto: en.wikipedia.org

Alte stele importante

Gamma Coronae Borealis este o stea binara cu o orbita de 91 de ani. Cele doua componente ale sistemului se afla la distanta de numai 0,2 secunde de arc. Gamma Coronae Borealis este clasificata drept o variabila Delta Scuti (o stea care afiseaza variatii in luminozitate ca urmare a pulsatiilor radiale si non-radiale de pe suprafata sa). Aceasta stea apartine clasei spectrale A0. Magnitudinea aparenta a stelei variaza de la 3,80 pana la 3,86, cu o perioada de 0,03 zile (43 de minute si 12 secunde). Delta Coronae Borealis este o variabila de tip RS. Luminozitatea sa variaza de la 4,57 la 4,69.

Citește și:  Literatura greacă antică – Originea literaturii europene moderne

Zeta Coronae Borealis este o alta stea dubla din aceasta constelatie. Ea consta intr-o stea alba si una albastra, situate la distanta de 7,03 secunde de arc una de cealalta. Sistemul se afla la aproximativ 220 de ani lumina distanta de sistemul nostru solar. Eta Coronae Borealis (Struve 1937) este tot o stea dubla, cu o orbita de 41,5 ani. Componenta principala este o stea de clasa G2, a carei magnitudine aparenta este de 5,02, si o insotitoare cu magnitudinea 6. Kappa Coronae Borealis este o subgiganta portocalie care apartine clasei spectrale K1IVa. Aceasta se afla la aproximativ 101,5 ani lumina distanta de Pamant si are o magnitudine aparenta de 4,82. In anul 2007, in orbita acestei stele a fost descoperita o planeta giganta.

Nu Coronae Borealis (Struve I 29) este o stea binara optica. Aceasta consta intr-o pereche de gigante portocalii despartite de o distanta larga. Rho Coronae Borealis este o pitica galbena cu o magnitudine aparenta de 5,4. Aceasta apartine clasei spectrale G0-2Va si este considerata o geamana a soarelui nostru – are aproximativ aceeasi masa, luminozitate si raza ca si soarele. In anul 1997 a fost descoperita o planeta orbitand in jurul acestei stele. Rho Coronae Borealis se afla la 56,2 ani lumina distanta. Sigma Coronae Borealis (Struve 2032) este o stea binara cu o perioada de o mie de ani. Aceasta este clasificata ca o variabila de tip RS si o variabila de tip Delta Scuti, cu o perioada de 1,14 zile.

Steaua Blaze si Fade-Out

T Coronae Borealis este o nova periodica, cunoscuta uneori si sub numele de Steaua Blaze. Aceasta este o binara spectroscopica, cu o perioada de 227,6 zile. De obicei, steaua are o magnitudine de 10-10.8, insa aceasta a fost vazuta ajungand pana la magnitudinea 2.0 (in anul 1866) si magnitudinea 3.0 (in anul 1946). T Coronae Borealis este o giganta rosie. Aceasta apartine tipului spectral M3III si se afla la aproximativ 3000 de ani lumina distanta. HD 144579 este cea mai apropiata stea de sistemul solar din constelatia Corona Borealis. Aceasta este o stea binara compusa dintr-o stea de clasa G8V, care se afla la numai 13,91 ani lumina distanta de Pamant, si o stea de clasa M, care se afla la 13,79 ani lumina distanta. Componenta principala are o magnitudine aparenta de 5,87.

R Coronae Borealis (steaua Fade-Out) este o supergiganta galbena care apartine clasei spectrale F7 si are o magnitudine aparenta de 6,46. Aceasta stea se afla la aproximativ 6000 de ani lumina distanta. R Coronae Borealis este o stea variabila (luminozitatea sa slabeste cu cateva magnitudini, la intervale neregulate). Variabilitatea stelei a fost descoperita de catre astronomul englez Edward Pigott in anul 1795. R Coronae Borealis serveste drept prototip pentru o clasa de stele cunoscute sub numele de variabile RCB (R Coronae Borealis). Variabilitatea stelei este rezultatul unui nor de praf de carbon, care estompeaza magnitudinea aparenta cu cateva magnitudini. In cazul acestei stele, magnitudinea aparenta variaza de la 5,71 pana la 14,8. Pe masura ce norul de praf se indeparteaza de stea, aceasta redevine luminoasa. Deoarece are niste schimbari de luminozitate atat de dramatice, R Coronae Borealis mai este cunoscuta si sub numele de Fade-Out sau Nova Inversa.

Clusterul de galaxii Corona Borealis

Abell 2065) este un cluster de galaxii din constelatia Corona Borealis. Acesta se afla la distanta de 1-1,5 miliarde de ani lumina, la un grad spre sud-vest de Beta Coronae Borealis. Clusterul contine peste 400 de galaxii si se intinde pe o zona de un grad in cer. Galaxiile se afla la peste un miliard de ani lumina distanta si sunt foarte slab iluminate. Cea mai luminoasa galaxie din cluster are o magnitudine aparenta de 16,5.

VIDEO:

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.