Constelatia Ophiuchus este situata pe ecuatorul ceresc si a fost una dintre cele 48 de constelatii originale cartografiate de catre Ptolemeu si adoptata ulterior de Uniunea Astronomica Internationala. Din cele 13 constelatii zodiacale (constelatii prin care trece soarele in decursul unui an), Ophiuchus este singura care nu are un semn astrologic. Aceasta constelatie se afla pe locul 11 ca marime in topul constelatiilor, ocupand 948 de grade patrate. Ophiuchus contine zece stele principale in asterismul sau si are 62 de stele desemnate Bayer-Flamsteed. Constelatiile care se invecineaza cu Ophiuchus sunt: Aquila, Hercules, Libra, Sagittarius, Scorpius, Serpens Caput si Serpens Cauda. Aceasta este vizibila pentru toti observatorii aflati la latitudini cuprinse intre +80 si -80 de grade si poate fi vazuta cel mai bine la punctul culminant in timpul lunii iulie.
Exista o ploaie de meteoriti asociata cu aceasta constelatie, care atinge punctul culminant pe 20 iunie in fiecare an. Punctul de origine al ploii de meteoriti se afla in apropiere de granita cu Sagittarius. Rata de cadere a meteorilor variaza de la 8 la 20 pe ora (ocazional mult mai multi). La un moment dat, constelatia Ophiuchus era numita “Serpentarius”, care insemna “purtatorul de sarpe”. In cele mai multe reprezentari mitologice puteti vedea ca Ophiuchus este reprezentat ca un om care se lupta cu un sarpe mare – corpul sau reprezinta impartirea sarpelui in doua (Serpens Caput si Serpens Cauda). Desi sunt impartite in doua de catre Ophiuchus, cele doua regiuni constituie totusi o singura constelatie (Serpens). Indiferent de figura mitologica pe care o reprezinta, aceasta constelatie uriasa contine un numar vast de obiecte ce merita sa fie explorate.
Stele din constelatie
Cea mai stralucitoare stea a constelatiei este Rasalhague (Alpha Ophiuchi), care este situata la 47 de ani lumina distanta de Pamant. Aceasta este o giganta de tip A, care si-a epuizat recent rezervele de hidrogen din nucleu. Dar “Capul Purtatorului de Sarpe” nu este singur, intrucat Rasalhague este o stea binara. Aceasta are o insotitoare foarte slab iluminata, aflata la 0,5 secunde de arc distanta. Cheleb (Beta Ophiuchi) este o giganta de tip K, situata la 82 ani lumina distanta de sistemul solar. Cunoscuta si sub numele de 44 Oph, aceasta stea este oarecum misterioasa. Cheleb este o stea variabila pulsatorie. Aceasta este usor de vazut cu ajutorul unui binoclu.
Steaua lui Barnard este situata la est de Beta Ophiuchi. La aproximativ 6 ani lumina distanta de Steaua lui Barnard se afla o pitica rosie cu masa foarte mica. In 1916, astronomul american E. E. Barnard a masurat miscarea corespunzatoare a acesteia ca fiind 10,3 secunde de arc pe an (in prezent este considerata a fi cea mai mare miscare corespunzatoare cunoscuta a unei stele in raport cu soarele). Desi aceasta este o stea antica (intre 7 si 12 miliarde de ani), exista posibilitatea aparitiei unor episoade acute – cum este cel care a avut loc in 1998. Episodul acut a fost surprinzator deoarece activitatea stelara intensa nu este asteptata din partea stelelor care au aceasta varsta.
Sabik (Eta Ophiuchi) este un sistem binar care poate fi vazut cel mai bine cu ajutorul unui telescop. Sabik este compusa din doua stele de secventa principala de clasa A – au magnitudini aproape egale si nu prezinta nimic deosebit daca sunt luate separat. Cu toate acestea, sistemul binar in sine este ciudat deoarece orbiteaza in jurul unui centru comun pe o cale foarte eliptica si rapida. Yed Prior (Delta Ophiuchi) este o stea dubla optica (cu Epsilon, al carei nume este Yed Posterior). Delta Ophiuchi este o giganta rosie situata la 170 de ani lumina distanta de sistemul solar, iar Epsilon Ophiuchi este o giganta de clasa G, situata la 108 ani lumina distanta.
Clustere globulare si alte obiecte
Messier 10 este un cluster globular minunat care a fost descoperit de Charles Messier pe 29 mai 1764. Acesta este situat la aproximativ 4300 de ani lumina distanta si ocupa o regiune de 23 ani lumina in spatiu. Clusterul poate fi vazut cu usurinta cu ajutorul unui binoclu, insa pentru a rezolva stelele veti avea nevoie de un telescop. In apropiere, Messier 12 este un alt cluster globular ce merita observat. Acest cluster are o structura mai libera. De ce? Un studiu publicat in 2006 a dezvaluit ca Messier 12 ar fi pierdut pana la un milion de stele datorita influentei gravitationale a Caii Lactee. Messier 19 este unul din cele mai aplatizate clustere globulare din cer – de-a lungul axei majore a clusterului se gasesc de doua ori mai multe stele decat de-a lungul axei sale minore. Acest cluster globular bogat a fost una din descoperirile initiale ale lui Charles Messier, dar William Herschel a fost cel care l-a rezolvat in stele de magnitudinea 14,15 si 16.
Messier 107 este un alt cluster globular din constelatia Ophiuchus. Messier 107 este situat la 20 000 de ani lumina distanta. A fost descoperit de Pierre Mechain in aprilie 1782 si adaugat ulterior in catalogul lui Messier de catre Helen Sayer Hogg. Acest cluster permite ca regiunile interstelare sa fie examinate mult mai usor, clusterele globulare fiind “laboratoare” importante in care poate fi studiat procesul de evolutie al galaxiilor. Messier 63 este tot un cluster globular, a carui denaturare datorate influentei Caii Lactee este usor de vazut cu ajutorul unui telescop. Multumita studiilor efectuate de Observatorul Chandra cu Raze X, se stie ca Messier 63 contine un numar mare de binare cu raze x, demonstrand ca acest cluster a avut parte de prabusirea nucleului.
Messier 14 este un cluster globular care adesea este trecut cu vederea. Acesta este situat la 30 000 de ani lumina distanta si se intinde pe o regiune de 101 ani lumina in spatiu. Descoperit de Charles Messier pe 1 iunie 1764, acest grup luminos de stele are magnitudinea 7 si poate fi vazut cu ajutorul unui binoclu sau telescop. In Messier 14 a avut loc o nova in 1948, insa aceasta a fost descoperita abia in 1964, cand au fost cercetate placile fotografice. Deasemenea, intr-o zona in care toate stelele ar trebui sa aiba aceeasi varsta, s-a descoperit o stea de carbon in 1997. Constelatie Ophiuchus contine si trei nebuloase planetare. NGC 6309 este numita adeseori “Nebuloasa Cutie”, datorita structurii sale unice. NGC 6572 este o nebuloasa mult mai stralucitoare care poarta numele de “Mingea Albastra”. Cea de-a treia nebuloasa planetara, NGC 6369, poarta numele de “Mica Fantoma”.
