Constelatia Perseus, numita dupa eroul Perseu din mitologia greaca, se afla in cerul de nord. Aceasta constelatie a fost catalogata pentru prima oara de catre astronomul grec Ptolemeu, in secolul 2. Perseus este foarte bine cunoscuta pentru ploaia de meteoriti anuala, numita Perseide, precum si pentru steaua variabila Algol (Beta Persei). Constelatia Perseus contine un numar de obiecte ceresti profunde, printre care: Messier 34, Clusterul Dublu, nebuloasa California (NGC 1499) si nebuloasa Little Dumbbell (Messier 76). Perseus este cea de-a 24-a cea mai mare constelatie de pe cer, ocupand o zona de 615 grade patrate. Aceasta este situata in primul cadran al emisferei nordice si poate fi vazuta la latitudini cuprinse intre +90 si -35 de grade.
Constelatiile care se invecineaza cu Perseus sunt: Aries, Andromeda, Auriga, Cassiopeia, Camelopardalis, Triangulum si Taurus. Perseus contine doua obiecte Messier, si anume: Messier 34 (NGC 1039) si Messier 76 (nebuloasa Little Dumbbell, NGC 650 & NGC 651). Aceasta constelatie contine si 6 stele cu planete confirmate. Cea mai stralucitoare stea din constelatia Perseus este Mirfak (Alpha Persei), care are o magnitudine aparenta de 1,79. Exista doua ploi de meteoriti asociate cu aceasta constelatie: Perseidele si Perseidele de septembrie. Perseus apartine familiei de constelatii Perseus, alaturi de: Auriga, Andromeda, Cepheus, Cassiopeia, Cetus, Lacerta, Perseus, Pegasus si Triangulum.
Alpha si Beta Persei
Mirfak (Alpha Persei) este o stea supergiganta care apartine clasei spectrale F5 Ib. Aceasta are o magnitudine aparenta de 1,806 si se afla la aproximativ 510 ani lumina distanta. Mirfak este cea mai stralucitoare stea din constelatie si una din cele mai stralucitoare stele de pe cer. Mirfak este situata intr-un cluster de stele cunoscut sub numele de Clusterul Alpha Persei, care poate fi vazut cu usurinta cu ajutorul unui binoclu. Alpha Persei are 7,3 mase solare si este de aproximativ 60 de ori mai mare decat soarele nostru si de 5000 de ori mai luminoasa decat acesta. Numele traditionale ale stelei, Mirfak si Algenib, provin din araba si inseamna “cot” si “latura” sau “flanc”. Gamma Pegasi care se afla in constelatia alaturata este si ea numita uneori Algenib.
Algol (Beta Persei), numita si Steaua Demon, este una din cele mai cunoscute stele de pe cer. Aceasta a fost prima stea binara cu eclipsa descoperita vreodata si una din primele stele variabile gasite. Beta Persei este de fapt un sistem triplu de stele compus din steaua principala Beta Persei A, care este eclipsata de Beta Persei B. Magnitudinea aparenta a sistemului este in jur de 2.1, insa la fiecare doua zile (de fapt doua zile, 20 de ore si 49 de minute) scade pana la 3.4 si ramane asa timp de zece ore (cat tin eclipsele). O eclipsa secundara apare cand componenta principala ascunde steaua mai slab iluminata. Algol este un prototip pentru o clasa de stele cunoscute drept variabile Algol. Algol A si Algol B sunt despartite de numai 0,062 unitati astronomice, iar Algol C se afla la 3,69 unitati astronomice distanta de pereche.
Descoperirea naturii binare a lui Algol si o privire mai atenta asupra componentelor sale au zguduit una din credintele fundamentale in ceea ce priveste evolutia stelelor, care spune ca ratele de evolutie ale stelelor depind de masele lor. Desi Algol A este mai masiva, aceasta inca se afla in faza de secventa principala, in timp ce Algol B este mai putin masiva si totusi se afla deja in faza de subgiganta. Acest lucru se datoreaza faptului ca steaua mai masiva a umplut lobul Roche al stelei mai mici cand aceasta a devenit o subgiganta, iar cea mai mare parte a masei sale a fost transferata la cealalta stea (lobul Roche este spatiul din jurul unei stele intr-un sistem binar in care materialul care orbiteaza este legat gravitational de stea. Daca steaua se extinde dincolo de aceasta regiune, materialul poate scapa de atractia gravitationala). Sistemul Algol emite raze x si unde radio. Se crede ca razele x sunt rezultatul interactiunii campurilor magnetice ale celor doua componente cu transferul de masa, iar undele radio au fost create de cicluri magnetice.
Algol se afla la 92,8 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 2,12. Acum 7,3 milioane de ani, aceasta stea a trecut pe langa sistemul solar la o distanta de 9,8 ani lumina si avea magnitudinea aparenta de -2.5, ceea ce inseamna ca era mult mai stralucitoare decat Sirius (cea mai stralucitoare stea de pe cer in ziua de azi). Numele stelei deriva din expresia araba “ra’s al-ghul”, care inseamna “capul demonului”. Aceasta stea a fost asociata cu un zombi in traditia araba si cu capul gorgonei Medusa in mitologia greaca. In traditia ebraica, aceasta era cunoscuta si drept Capul Diavolului sau Rosh ha Satan. In secolul al 16-lea, numele latin al stelei era Caput Larvae sau Capul Fantomei. Chinezii cunosteau steaua sub numele de Cea de-a Cincea Stea a Mausoleului sau Tseih She, care inseamna “cadavre stivuite”.
Alte stele importante
Gamma Persei este o stea dubla care se afla la aproximativ 243 de ani lumina distanta de Pamant si are o magnitudine aparenta combinata de 2,93. Aceasta este cea de-a patra cea mai stralucitoare stea din Perseus. Gamma Persei este compusa dintr-o giganta de tip spectral G9 III si o stea insotitoare care este clasificata fie ca A3V, fie ca A2 (III). Sistemul este unul binar cu eclipsa, cele doua stele orbitandu-se reciproc la fiecare 14,6 ani. Componenta principala trece prin fata insotitoarei sale, iar magnitudinea combinata a sistemului scade cu 0,55.
Delta Persei este o stea binara care se afla la aproximativ 520 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 3,01. Aceasta apartine clasei spectrale B5 III, ceea ce o face o giganta alb-albastruie. Delta Persei este de sapte ori mai masiva decat soarele si se crede ca are varsta de aproximativ 6,8 milioane de ani. Steaua este una de rotatie rapida, cu o viteza proiectata de 190 km/s-1. Se crede ca Delta Persei este un sistem stelar dublu, sau chiar triplu. Aceasta stea are o insotitoare vizuala situata la distanta de 0,330 secunde de arc. Insotitoarea are o magnitudine aparenta de 6,17. Insotitoarea ar putea fi legata din punct de vedere gravitational de steaua principala si s-ar putea sa nu fie doar o dubla optica, dar acest lucru nu a fost confirmat inca.
Epsilon Persei este compusa din mai multe stele. Sistemul are o magnitudine aparenta combinata de 2,88 si se afla la 640 de ani lumina distanta de soare. Steaua principala din sistem este clasificata ca o variabila Beta Cephei, cu o perioada principala de pulsatie de 0,1603 zile. Cele doua componente principale din sistemul Epsilon Persei se orbiteaza reciproc cu o perioada de 14 zile. Sistemul ar putea avea o a treia componenta, insa existenta sa nu a fost confirmata inca. Componenta principala este o stea de secventa principala care apartine tipului spectral B0.5V si este de 28 000 de ori mai luminoasa decat soarele. Steaua secundara apartine intervalului spectral cuprins intre A6 V si K1 V si este mult mai mica decat componenta principala, aceasta avand doar 6-13% din masa stelei principale.
Atik (Zeta Persei) este o supergiganta alb-albastruie care apartine clasei spectrale B1 Ib. Aceasta este de 47 000 mai luminoasa decat soarele. Atik se afla la aproximativ 750 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 2,86. Steaua are o insotitoare de magnitudinea 9, situata la 12,9 secunde de arc distanta. Cele doua stele sunt banuite a fi asociate fizic deoarece impart aceeasi miscare corespunzatoare si se afla pe o traiectorie similara. Miram (Eta Persei) apartine clasei spectrale K3 si se afla la aproximativ 1331 de ani lumina distanta de sistemul solar. Aceasta are o magnitudine aparenta de 3,76 si este de 35 000 de ori mai luminoasa decat soarele.
Theta Persei este un sistem de stele compus dintr-o pitica galbena de tip spectral F7V si o pitica rosie care apartine clasei M1V, situata la 250 unitati astronomice distanta de steaua principala. Pitica mai stralucitoare are o magnitudine aparenta de 4.12, iar insotitoarea ei are magnitudinea 10. Sistemul se afla la 36,6 ani lumina distanta. Iota Persei este o pitica de secventa principala de tip spectral G0 V. Aceasta se afla la 34,38 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 4,05. Steaua are o miscare corespunzatoare relativ ridicata. Aceasta se misca la viteza de 92 km/s in raport cu soarele. Misam (Kappa Persei) este un sistem triplu de stele situat la 112 ani lumina distanta. Aceasta este o stea de clasa K0 III cu o magnitudine aparenta de 3,8. Sistemul Kappa Persei consta intr-o binara spectroscopica si o insotitoare.
Nu Persei este o giganta luminoasa alb-galbuie care apartine clasei spectrale F5 II. Aceasta se afla la aproximativ 556 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 3,77. Menkib (Xi Persei) este o giganta albastra care se afla la 1800 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 4,042. Numele sau traditional provine din araba si inseamna “umarul”. Menkib apartine clasei spectrale O7.5III. Aceasta este de aproximativ 40 de ori mai masiva decat soarele si este una din cele mai fierbinti stele care poate fi vazuta cu ochiul liber. Temperatura sa de suprafata este de 37 000 de grade Kelvin. Atik (Omicron Persei) este o alta dubla spectroscopica din constelatia Perseus. Aceasta consta intr-o giganta de tip spectral B1 si o pitica ce apartine clasei B3. Cele doua se orbiteaza reciproc cu o perioada de 4,5 zile. Numele traditional al stelei provine din araba si inseamna “umarul”. Omicron Persei se afla la 1000-1600 de ani lumina distanta de sistemul solar si are o magnitudine aparenta de 3,83.
Gorgonea Secunda (Pi Persei) apartine clasei spectrale A2Vn si are o magnitudine aparenta de 4,7. Aceasta se afla la 362 ani lumina distanta de soare. Gorgonea Tertia (Rho Persei) este clasificata ca o variabila semiregulata de tip Mu Cephei. Numele traditional al stelei se refera la mitul lui Perseus si al gorgonelor. Aceasta o reprezinta pe cea de-a treia gorgona in constelatie. Rho Persei este vizibila cu ochiul liber. Aceasta se afla la 308 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 3,39. Magnitudinea stelei variaza intre 3,3 si 4. Steaua apartine tipului spectral M4 II. Rho Persei este de cinci ori mai masiva decat soarele si are o raza de 150 de ori mai mare decat a acestuia. Deasemenea, aceasta stea este de 2290 de ori mai luminoasa decat soarele. Varsta estimata a stelei este de aproximativ 440 de milioane de ani.
Seif (Phi Persei) este o stea dubla ce consta intr-o stea de secventa principala de clasa B2 si o subpitica. Steaua principala are o magnitudine aparenta de 4,01. Phi Persei este deasemenea clasificata ca o variabila. Aceasta prezinta variatii rapide in luminozitate si spectru. Phi Persei se afla la 716 ani lumina distanta. Psi Persei este o stea de secventa principala ce apartine clasei spectrale B5Ve. Aceasta se afla la 580 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 4,310. Psi Persei este clasificata ca o stea Be, ceea ce inseamna ca afiseaza linii de emisie de hidrogen in spectrul sau. Aceasta stea este inconjurata de un disc de gaz la linia ecuatorului. Este o stea de rotatie rapida, cu o viteza de rotatie estimata la 390 km/s sau mai mult de-a lungul ecuatorului. Steaua este banuita a fi membra a Clusterului Alpha Persei, insa are o miscare corespunzatoare mai ridicata decat celelalte stele membre. Gorgonea Quarta (Omega Persei) apartine clasei spectrale K1III. Aceasta se afla la 305 ani lumina distanta de sistemul solar si are o magnitudine aparenta de 4,63.
1 Aurigae este o giganta portocalie de tip spectral K3.5IIIBa0.2. Aceasta stea se afla la 520 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 4,88. 1 Aurigae a fost prima stea din constelatia Auriga pe care John Flamsteed a introdus-o in catalogul sau de stele. Aceasta apartine de constelatia Perseus din anul 1930, cand Eugene Joseph Delporte a simplificat granita dintre cele doua constelatii. Acum steaua este numita de obicei HR 1533. X Persei este un sistem stelar dublu cu o stea albastra de secventa principala drept componenta principala. Steaua se afla la 2694 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 6,79. X Persei este cunoscuta pentru faptul ca in jurul sau orbiteaza o stea neutronica, X Persei B.
Nova Persei 1901 (GK Persei) a fost o nova luminoasa care a avut loc in 1901. Cu o magnitudine de varf de 0.2, aceasta a fost cea mai stralucitoare nova din timpurile moderne pana in 1918, cand a avut loc Nova Aquilae. GK Persei s-a estompat ulterior pana la magnitudinea 12 sau 13, insa a avut izbucniri ocazionale de 2 pana la 3 magnitudini. In ultimii 30 de ani izbucnirile au devenit destul de periodice si dureaza cam doua luni, la fiecare 2-3 ani, ceea ce face ca GK Persei sa nu semene cu o nova tipica, ci mai degraba cu o pitica variabila cataclismica de tip nova. Nova Persei 1901 se afla la 1500 de ani lumina distanta de sistemul solar. V713 Persei este o stea tanara ce apartine clasei spectrale K3V si este situata in roiul de stele deschis IC 348. Steaua este ascunsa de un corp necunoscut o data la 4,7 ani (posibil o planeta cu masa de sase ori mai mare decat Jupiter, situata la distanta de 3,3 unitati astronomice de stea).
Ploaia de meteoriti Perseide
Perseidele sunt probabil cea mai cunoscuta ploaie de meteoriti. Ele pot fi vazute in fiecare vara, de la jumatatea lunii iulie pana la sfarsitul lunii august in emisfera nordica. Ploaia de meteoriti atinge varful in fiecare an in jurul zilei de 13 august, cand rata meteorilor poate ajunge pana la 60 pe ora (acest lucru se intampla de obicei in orele dinaintea zorilor zilei). Ploaia de meteoriti Perseide este asociata cu constelatia Perseus deoarece punctul aparent de origine al acesteia, sau radiantul, este situat in constelatie. Ploaia de meteoriti a fost observata de circa 2000 de ani, primele rapoarte provenind din Orientul Indepartat. Perseidele sunt cunoscute si sub numele de Lacrimile Sfantului Laurentiu, in unele tari catolice, deoarece coincid cu data martiriului Sfantului Laurentiu (10 august).
Perseidele sunt asociate cu cometa Swift-Tuttle, o cometa periodica ce are o perioada orbitala de aproximativ 133 de ani. Cometa a fost descoperita de catre Lewis Smith si Horace Parnell Tuttle, doi astronomi americani care au observat-o in mod independent in iulie 1862. Aceasta cometa are un nucleu solid cu diametrul de 26 de kilometri si este “parintele” ploii de meteoriti Perseide. Aceasta lasa in urma un flux de ramasite cunoscute drept norul Perseidelor, de-a lungul orbitei sale. Cea mai mare parte a prafului din nor este considerat a avea varsta de 1000 de ani.
Obiecte ceresti profunde
Messier 34 (NGC 1039) este un cluster deschis care se afla la 1500 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 5,5. Acest cluster are varsta cuprinsa intre 200 si 250 de milioane de ani. Messier 34 contine aproximativ 400 de stele si are raza de aproximativ sapte ani lumina. Clusterul a fost descoperit de astronomul italian Giovanni Batista Hodierna, la jumatatea secolului al 17-lea, si a fost inclus in catalogul lui Messier in anul 1764. In conditii bune, clusterul apare ca o pata neclara situata la nord de linia ce porneste de la Algol si se termina la Gamma Andromedae.
Nebuloasa Little Dumbbell (Messier 76, NGC 650 & NGC 651) este o nebuloasa planetara situata in constelatia Perseus. Aceasta se afla la aproximativ 2500 de ani lumina distanta de soare si are o magnitudine aparenta de 10,1. Nebuloasa mai este cunoscuta si drept nebuloasa Dopul sau nebuloasa Haltera. Aceasta nebuloasa a fost descoperita de astronomul francez Pierre Mechain in 1780 si a fost ulterior inclusa in catalogul lui Messier. Prima persoana care a recunoscut acest obiect ca fiind o nebuloasa planetara a fost astronomul Heber Doust Curtis. Nebuloasa Little Dumbbell are dimensiunea de 2.7 x 1.8 minute de arc. Aceasta este unul din obiectele cele mai dificil de observat incluse in catalogul lui Messier. Initial, nebuloasei i-au fost atribuite doua numere de catalog (NGC 650 si NGC 651), deoarece se credea ca aceasta consta in doua nebuloase de emisie diferite. Nebuloasa Little Dumbbell isi datoreaza numele nebuloasei Dumbbell (Messier 27) din constelatia Vulpecula, cu care se aseamana.
Clusterul Alpha Persei (Melotte 20, Collinder 39) este un cluster stelar deschis. Acesta contine mai multe stele albastre, iar cea mai stralucitoare stea este Mirfak, care este o giganta alb-galbuie de magnitudinea 2. Alte membre stralucitoare ale clusterului includ: Delta, Epsilon si Psi Persei. Varsta estimata a clusterului este cuprinsa intre 50 si 70 de milioane de ani. Clusterul Alpha Persei se afla la 557-650 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 1,2. Norul molecular Perseus este un nor molecular urias (pepiniera stelara) situat la 600 de ani lumina distanta de sistemul solar. Acesta are dimensiunea de 6 x 2 minute de arc si nu este foarte luminos, cu exceptia a doua clustere stelare pe care le contine: IC 348 si NGC 1333. Ambele clustere sunt locuri de formare a stelelor cu masa mica.
Clusterul Perseus este un cluster de galaxii situat in constelatia Perseus. Acesta gazduieste mii de galaxii si este unul din cele mai masive obiecte cunoscute in univers. Clusterul se indeparteaza de noi cu viteza de 5366 km/s. Acesta se afla la 240,05 milioane de ani lumina distanta. 3C 83.1B este o galaxie radio situata in Clusterul Perseus. Gazda sa este galaxia eliptica NGC 1265. Aceasta galaxie are dimensiunea de 2.04 x 1.74 minute de arc si are o magnitudine aparenta de 12,63. Galaxia este clasificata ca o galaxie radio Fanaroff si Riley de clasa 1, una in care cele mai luminoase puncte de emisie radio sunt situate spre centru.
Clusterul Dublu (Caldwell 14, NGC 869 & NGC 884) reprezinta doua clustere luminoase deschise, NGC 884 si NGC 869, situate in constelatia Perseus. Acestea se afla la distanta de 7600, respectiv 6800 de ani lumina, si sunt destul de apropiate unul de altul. Varstele lor estimate sunt de 3,2 si 5,6 milioane de ani, ceea ce inseamna ca sunt destul de tinere. Clusterul Dublu are o magnitudine aparenta combinata de 4,3 si poate fi vazut fara binoclu, insa observarea fiecarui cluster in parte necesita utilizarea unui telescop. NGC 869 se afla in partea de vest si are o magnitudine aparenta de 5.3, iar NGC 884 se afla in partea de est si are o magnitudine aparenta de 6,1. Fiecare cluster contine mai bine de 300 de stele supergigante. Cele mai fierbinti stele de secventa principala din cluster apartin clasei spectrale B0. Ambele clustere se indreapta spre noi, NGC 884 la o viteza de 21 km/s si NGC 869 la o viteza de 22 km/s. In mitologie, Clusterul Dublu reprezinta manerul incrustat cu pietre pretioase al sabiei lui Perseus.
NGC 1333 este o nebuloasa de reflectie situata in norul molecular Perseus. Aceasta are dimensiunea de 6 x 3 minute de arc si o magnitudine aparenta de 5,6. Nebuloasa se afla la aproximativ 1000 de ani lumina distanta. NGC 1260 este o galaxie spirala. Aceasta este cunoscuta pentru faptul ca gazduieste supernova SN 2006gy, o supernova care a avut loc in 2006 si care a fost cel de-al doilea cel mai stralucitor obiect din universul observabil. Galaxia are o magnitudine aparenta de 14,3 si se afla la 250 de milioane de ani lumina distanta. NGC 1058 este o galaxie Seyfert de tip 2, care se afla la 27,4 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 11,82. Aceasta galaxie se indeparteaza de Pamant la viteza de 518 km/s (la viteza de 629 km/s in raport cu Calea Lactee).
Nebuloasa California (NGC 1499) si-a primit numele deoarece seamana cu conturul Californiei pe o harta, in fotografiile cu expunere lunga. Aceasta este o nebuloasa de emisie situata la 1000 de ani lumina distanta. Magnitudinea sa aparenta este 6. Nebuloasa are lungimea de 2,5 grade si nu este foarte stralucitoare, ceea ce o face dificil de observat. Nebuloasa California a fost descoperita de astronomul american E. E. Barnard in anul 1884.
NGC 1275 (Caldwell 24) este o galaxie Seyfert de tip 1.5, una care corespunde cu galaxia radio Pegasus A, si este situata in inima Clusterului Perseus. Aceasta galaxie este o sursa puternica de emisii radio si de raze x si se crede ca are o gaura neagra supermasiva in centru. Galaxia se afla la aproximativ 237 de milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 12,6. NGC 1275 consta in doua galaxii. Una este o galaxie de tip cD (o galaxie eliptica uriasa cu un nimb mare de stele, situata de obicei in centrul unui cluster de galaxii bogat), iar cealalta este un sistem de mare viteza (HVS) situat in partea din fata a acesteia (la distanta de aproximativ 200 000 de ani lumina sau mai mult) si miscandu-se catre sistemul dominant si, eventual, fuzionand cu Clusterul Perseus. Galaxia centrala nu este afectata de HVS deoarece distanta dintre ele este prea mare. NGC 1275 este galaxia dominanta din Clusterul Perseus – aceasta se intinde pe mai mult de 100 000 de ani lumina. Galaxia are o retea delicata de filamente in jurul ei, care ar trebui sa fie distrusa de coliziunile cu mai multe galaxii mici, dar nu sunt. Se crede ca aceste filamente sunt tinute impreuna de campuri magnetice puternice.
