Situata la sud de planul ecliptic, Reticulum este o constelatie mica si slab iluminata. Aceasta a fost denumita initial Rhombus de catre creatorul de ceasuri astronomice, Isaac Habrecht. Ulterior, constelatia a fost botezata Reticulum de catre Nicolas Louis de Lacaille in 1763. Reticulum se intinde pe 114 grade patrate de cer, fiind situata pe locul 82 ca marime in topul constelatiilor. Aceasta constelatie are patru stele principale in asterismul sau si contine 11 stele desemnate Bayer-Flamsteed. Constelatiile care se invecineaza cu Reticulum sunt: Dorado, Hydrus si Horologium. Constelatia Reticulum poate fi vazuta de toti observatorii situati la latitudini cuprinse intre +23 si -90 de grade, si poate fi vazuta cel mai bine la punctul culminant din luna ianuarie.

Deoarece Reticulum este o constelatie “noua”, nu exista niciun mit asociat cu aceasta – doar o povestire legata de cum si-a capatat numele. Constelatia a fost numita initial Rhombus (romb) de catre Isaac Habrecht, deoarece asterismul format din stelele principale avea forma unui romb. Habrecht si fratele sau erau creatori de ceasuri, iar una din specialitatile lor era crearea ceasurilor astronomice. Cand Lacaille a ajuns la Capul Bunei Sperante, intentia sa nu era aceea de a uzurpa locul lui Habrecht in istoria astronomica, ci de a uni cataloagele astronomice. Intr-o incercare de a onora instrumentele stiintei si propriul telescop cu ajutorul caruia cartografiase cerul sudic, Lacaille a numit acest tipar de stele Reticulum (derivatul latin pentru reticulul de pe telescopul sau care i-a permis sa identifice cu precizie pozitiile stelelor). Numele Reticulum a ramas si constelatia a fost adoptata ulterior drept una din cele 88 de constelatii moderne.

Stele importante din constelatie

Alpha Reticuli este o giganta galbena de tip G, situata la aproximativ 163 de ani lumina distanta de Pamant. Aceasta este cea mai luminoasa stea din constelatie – este de 21 de ori mai mare decat soarele si straluceste de 237 de ori mai puternic decat acesta. Alpha Reticuli isi va incheia viata in liniste, ca o pitica alba. Daca priviti printr-un telescop, veti observa ca Alpha Reticuli este si o stea binara, cu o insotitoare disparata care are magnitudinea 12.

Zeta Reticuli este un sistem binar de stele, situat la 39 de ani lumina distanta de sistemul nostru solar. Stelele care formeaza acest sistem sunt foarte asemanatoare cu soarele nostru, in ceea ce priveste masa si temperatura (sunt pitice galbene), insa aici se opresc asemanarile. La un moment dat, astronomii au crezut ca Zeta Reticuli era compusa din doua stele subpitice batrane din Populatia II din nimbul galactic, insa cercetarile recente sugereaza ca acestea ar putea apartine populatiei mai tinere din discul galactic. Acest lucru inseamna ca Zeta Reticuli este mult mai in varsta decat soarele nostru (in jur de 8 miliarde de ani). Zeta Reticuli apartine Grupului de Miscare Zeta Herculis. Ambele stele din Zeta Reticuli au miscari si distante similare si, in ciuda faptului ca sunt atat de larg distantate, ele formeaza o adevarata stea binara cu o perioada orbitala de un milion de ani.

Citește și:  De unde vine porecla galaxiei "Ochi Negru"?
NGC 1313, Foto: threeringcircus.wordpress.com
NGC 1313, Foto: threeringcircus.wordpress.com

Epsilon Reticuli este un sistem binar situat la aproximativ 59 de ani lumina distanta, in care se afla o planeta confirmata. Steaua principala este o subgiganta portocalie, in timp ce steaua secundara este o pitica alba. In anul 2000 s-a confirmat ca in jurul stelei principale orbiteaza o planeta extrasolara. Aceasta planeta are marimea planetei Jupiter si orbiteaza in jurul stelei gazda la fiecare 418 zile. Planeta ar putea fi insotita de un troian asemanator cu Pamantul. R Reticuli este o stea variabila de tip Mira. Desi aceasta stea are nevoie de 278.3 zile pentru a trece prin schimbarile sale, ele sunt foarte dramatice. Aceasta stea incredibila incepe sa straluceasca la o magnitudine de 6.5, ajungand in cele din urma la o magnitudine de 14.

Galaxii

NGC 1313 este o galaxie cu explozii stelare. Aceasta are dimensiunea de 8 minute de arc si magnitudinea 9. Galaxia este adeseori numita “Topsy Turvy” din cauza structurii sale spiralate neobisnuite. Situata la aproximativ 15 milioane de ani lumina, telescoapele mari vor putea observa caracteristicile sale ciudate, cum ar fi bratele spirale dezechilibrate si axa rotationala a acesteia, care nu se afla in centrul barei nucleare.

NGC 1559, Foto: pegaso1701.blogspot.com
NGC 1559, Foto: pegaso1701.blogspot.com

NGC 1559 este o galaxie spirala prescrisa care are jumatate din marimea galaxiei NGC 1313 si este si mai slab iluminata, insa daca este vazuta cu un telescop pare a fi destul de luminoasa si de bogata. Desi s-a crezut initial ca facea parte din Grupul de Galaxii Dorado, aceasta galaxie Seyfert este singura in spatiu. NGC 1559 are brate spirale masive si o formare de stele intensa. Aceasta contine o mica bara care este orientata in directia est-vest. Bara si discul galactic sunt sursa unor emisii radio foarte puternice. NGC 1543 este o galaxie cu dimensiunea de 4 minute de arc si magnitudinea de 10.5. Numita si Dunlop 100, aceasta galaxie face intr-adevar parte din Grupul de Galaxii Dorado.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.