Constelatia Virgo este situata in cerul sudic. Numele sau provine din latina si inseamna “fecioara”. Virgo este una din cele 12 constelatii zodiacale, fiind catalogata pentru prima oara de catre astronomul grec Ptolemeu in secolul 2. Aceasta constelatie contine una dintre cele mai stralucitoare stele de pe cerul noptii, numita Spica. Virgo contine, de asemenea, unul din cele doua puncte de pe cer in care ecuatorul ceresc se intersecteaza cu ecliptica. Constelatia Virgo gazduieste in prezent punctul echinoctiului de toamna, care se afla in apropiere de steaua Beta Virginis. Virgo este cea de-a doua cea mai mare constelatie din cer, dupa Hydra. Printre obiectele importante din constelatia Virgo se numara: Messier 49, Messier 58, Messier 60, Messier 87, galaxia Sombrero, galaxiile Ochii, Gemenii Siamezi si quasarul 3C 273.
Virgo este cea de-a doua cea mai mare constelatie de pe cer, ocupand o suprafata de 1294 grade patrate. Aceasta este situata in cel de-al treilea cadran al emisferei sudice si poate fi vazuta la latitudini cuprinse intre +80 si -80 de grade. Constelatiile invecinate cu ea sunt: Bootes, Corvus, Coma Berenices, Crater, Hydra, Libra, Leo si Serpens Caput. Virgo contine 11 obiecte Messier. Aceasta constelatie are, de asemenea, 20 de stele cu planete cunoscute (mai multe decat orice alta constelatie). Cea mai stralucitoare stea din constelatia Virgo este Spica (Alpha Virginis), a carei magnitudine aparenta este de 0,98. Exista doua ploi de meteoriti asociate cu aceasta constelatie: Virginidele si Mu Virginidele. Virgo apartine familiei de constelatii Zodiac, alaturi de: Aries, Aquarius, Cancer, Capricornus, Gemini, Leo, Libra, Pisces, Sagittarius, Scorpius si Taurus.
Stele importante
Spica (Alpha Virginis) este cea mai stralucitoare stea din constelatia Virgo si cea de-a 15-a cea mai stralucitoare stea de pe cer. Este o stea variabila elipsoidala de rotatie – adica un sistem stelar binar in care cele doua componente nu se eclipseaza una pe alta, ci se distorsioneaza reciproc prin intermediul interactiunii gravitationale. Numele traditional al stelei provine din expresia latina “spica virginis”, care inseamna “spicul de grau al fecioarei”. Spica este clasificata ca o giganta albastra de tipurile spectrale B1 III-IV si B2 V. Aceasta se afla la aproximativ 260 de ani lumina distanta de sistemul solar – este una din cele mai apropiate stele duble masive. Steaua principala se afla la jumatatea stadiului evolutiv dintre o subgiganta si o giganta si este de aproximativ 12 100 de ori mai stralucitoare decat soarele.
Componenta secundara este o stea de secventa principala de tip spectral B2 V. Aceasta este unul din rarele exemple ale efectului Struve-Sahade, care are loc in cazul stelelor binare spectroscopice cu linie dubla – liniile lor spectrale devin mai slabe si se deplaseaza spre capatul rosu al spectrului, pe masura ce stelele se indeparteaza de observator. Insa, atunci cand stelele se apropie de observator, liniile se deplaseaza spre capatul albastru al spectrului. Efectul a fost observat pentru prima oara de catre astronomul rus Otto Struve, in anul 1937. Situata la 260 de ani lumina distanta, steaua principala este una din cele mai apropiate stele suficient de evoluata si de masiva incat sa explodeze ca o supernova de tip II. Spica este clasificata ca o variabila de tip Beta Cephei – o stea de secventa principala care afiseaza modificari in luminozitate ca urmare a pulsatiilor de pe suprafata sa.
Spica a fost cel mai probabil steaua care l-a ajutat pe astronomul Hiparh sa descopere precesia echinoctiilor in anul 127 i.Hr. Copernic, primul care a propus o cosmologie heliocentrica, inlocuind Pamantul din centrul universului, deasemenea a facut numeroase observatii legate de Spica, in timp ce studia precesia. Cel mai usor mod de a gasi Alpha Virginis pe cer este urmarind arcul manerului Carului Mare pana la Arcturus din constelatia Bootes, continuand apoi pe aceeasi linie pana la Spica.
Zavijava (Beta Virginis) apartine clasei spectrale F9 V si se afla la numai 35,65 ani lumina distanta de soare. Desi Zavijava a fost desemnata beta, ea este abia cea de-a cincea cea mai luminoasa stea din constelatie. Numele traditional al stelei deriva din expresia araba “zawiyat al-cawwa”, care inseamna “coltul cainelui care latra”. Beta Virginis mai este cunoscuta si dupa numele Alaraph.
Porrima (Gamma Virginis) este o stea binara. Porrima este numele a doua zeite profetice (Carmenae). Steaua mai este cunoscuta si sub numele Postvarta, Arich si Laouiyet al Aoua. Ultimul nume a fost tradus in latina ca “Angulus Latratoris” si inseamna “unghiul latratorului”. Impreuna cu Beta, Eta, Delta si Epsilon Virginis, Porrima a format un asterism cunoscut sub numele de Latratorul. Gamma Virginis se afla la 38,1 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 2,74. Ambele stele din sistemul Gamma Virginis sunt de tip spectral F0V si au magnitudini aparente similare (3,65 si 3,56).
Auva (Delta Virginis) este o giganta rosie care apartine clasei spectrale M3 III. Auva se afla la aproximativ 198 de ani lumina distanta, are o magnitudine aparenta de 3,4 si poate fi vazuta fara binoclu. Aceasta are o masa de 1,4 ori mai mare decat a soarelui, insa raza sa este de 48 de ori cat a soarelui, iar luminozitatea este de 468 de ori mai mare. Delta Virginis este o stea de mare viteza, deplasandu-se cu o viteza de peste 30 km/s in raport cu miscarea stelelor vecine. Steaua este clasificata ca o variabila semiregulata, iar luminozitatea sa variaza intre 3,32 si 3,40. Aceasta este suspectata a fi o binara cu o stea insotitoare de magnitudinea 11 (o pitica de tip K), situata la distanta de 80 secunde de arc. Se crede ca pitica orbiteaza in jurul stelei principale cu o perioada de peste 200 000 de ani, insa acest lucru nu a fost confirmat inca. Numele traditional al stelei deriva din cuvantul arab “cawwa”, care inseamna “caine care latra”, sau pur si simplu “latratorul”.
Alte stele din constelatie
. Aceasta are o magnitudine aparenta de 2,826 si se afla la 109,6 ani luminaVindemiatrix (Epsilon Virginis) este cea de-a treia cea mai stralucitoare stea din constelatia Virgo distanta. Steaua este o giganta ce apartine clasei spectrale G8 III. Epsilon Virginis este de 77 de ori mai luminoasa decat soarele. Numele stelei deriva din cuvantul latin “vindemiatrix”, care inseamna “culegatorul de struguri”. Heze (Zeta Virginis) este o stea de secventa principala de tip spectral A3 V. Aceasta se afla la 74,1 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 3,376. Originea numelui sau traditional este necunoscuta. Zeta Virginis are de doua ori masa si raza soarelui si poate fi vazuta fara binoclu.
Zaniah (Eta Virginis) este un sistem stelar triplu din constelatia Virgo. Aceasta are o magnitudine aparenta de 3,890 si poate fi vazuta cu ochiul liber. Eta Virginis apartine clasei spectrale A2 V. Cele trei stele formeaza un sistem foarte strans care se afla la 265 de ani lumina distanta. Cele doua stele interioare se afla la distanta de numai 0,5 unitati astronomice una de alta si se orbiteaza reciproc cu o perioada de 72 de zile. Cea de-a treia stea este un pic mai indepartata si orbiteaza perechea interioara cu o perioada de 13,1 ani. Numele traditional al stelei provine din cuvantul arab “zawiyah”, care inseamna “coltul”.
Syrma (Iota Virginis) apartine clasei spectrale F6 III si se afla la 69,8 ani lumina distanta. Aceasta are o magnitudine aparenta de 2,44. Numele traditional al stelei provine din cuvantul arab “sirma”, care inseamna “trena”. Rijl al Awwa (Mu Virginis) este o stea galbena care apartine clasei spectrale F2III. Aceasta se afla la aproximativ 60,9 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 3,87. Numele sau traditional inseamna “piciorul cainelui care latra”. 70 Virginis este o pitica galbena de tip spectral G2.5Va. Aceasta se afla la 58,7 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 5. Se crede ca steaua evolueaza intr-o subgiganta deoarece este mai stralucitoare decat majoritatea stelelor din tipul sau spectral. In 1996, a fost descoperita o planeta extrasolara pe orbita stelei 70 Virginis.
Nu Virginis este o giganta rosie care apartine clasei spectrale M1IIIab. Aceasta este o stea variabila semiregulata care se afla la aproximativ 313 ani lumina distanta de Pamant si are o magnitudine aparenta de 4,04. Luminozitatea sa variaza cu 0,06 magnitudini. 109 Virginis este o pitica de secventa principala de tip spectral A0V. Aceasta se afla la 129 ani lumina distanta de sistemul solar. 109 Virginis are o magnitudine aparenta de 3.73, ceea ce o face cea de-a saptea cea mai stralucitoare stea din constelatie (este de 23 de ori mai luminoasa decat soarele).
Chi Virginis este o alta stea binara din constelatia Virgo. Aceasta se afla la aproximativ 294 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 4,652 (este vizibila cu ochiul liber). Chi Virginis apartine clasei spectrale K2 III, ceea ce inseamna ca este o giganta portocalie (una care are o masa dubla fata de soare). Raza sa este de 23 de ori mai mare decat a soarelui, iar luminozitatea sa este de 182 de ori mai mare decat a soarelui. Steaua principala din sistem are trei insotitoare vizuale: o stea de tip K0 (este situata la 173,1 secunde de arc distanta si are o magnitudine aparenta de 9,1), o stea de magnitudinea 10 (situata la 221,2 secunde de arc distanta) si o stea de tip K2 (este situata la 321,2 secunde de arc distanta si are o magnitudine aparenta de 9,1). In iulie 2009 a fost descoperita o planeta masiva in orbita acestei stele. Aceasta planeta are o masa de 11 ori mai mare decat a lui Jupiter si orbiteaza in jurul stelei cu o perioada de 835 de zile.
61 Virginis este o pitica galbena de secventa principala care apartine clasei spectrale G5V si se afla la aproximativ 27,9 ani lumina distanta. Se crede ca este o stea de disc. 61 Virginis are magnitudinea aparenta de 4,74. Steaua este aproape identica soarelui, in ceea ce priveste compozitia, si este putin mai masiva decat acesta. Se roteste la ecuator la fiecare 29 de zile. Varsta acestei stele este estimata a fi de peste 6 miliarde de ani. 61 Virginis este prima pitica galbena consacrata, identica soarelui, cu un potential Super-Pamant in orbita sa.
Clusterul Virgo si galaxiile pe care le contine
Clusterul Virgo este un cluster de galaxii situat in constelatiile Coma Berenices si Virgo. Centrul clusterului este situat la aproximativ 53,8 milioane de ani lumina distanta de sistemul solar, in centrul Superclusterului Virgo (clusterul mai mare de galaxii care contine si Grupul Local). Clusterul Virgo contine aproximativ 1300 de galaxii, posibil chiar 2000. Cele mai stralucitoare galaxii au fost descoperite in cea mai mare parte la sfarsitul secolului 18 si inceputul secolului 19 si pot fi gasite in catalogul lui Messier, descrise ca niste nebuloase fara stele. In afara de obiectele Messier din Virgo, clusterul mai contine si cateva obiecte importante situate in constelatia Coma Berenices: Messier 85, Messier 88, Messier 91, Messier 98, Messier 99 si Messier 100.
Messier 49 (NGC 4472) este cea mai stralucitoare galaxie din clusterul Virgo si a fost prima galaxie descoperita in acest cluster. Aceasta este o galaxie eliptica ce se afla la 55,9 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 9,4. A fost descoperita de Charles Messier in februarie 1771. In prezent, Messier 49 interactioneaza gravitational cu galaxia pitica neregulata UGC 7636. Messier 49 contine aproximativ 5900 de clustere globulare cu varsta medie de 10 miliarde de ani. In ultimul deceniu au fost descoperite doua candidate pentru gauri negre de masa stelara intr-un cluster din Messier 49. Se crede ca aceasta galaxie are in centru o gaura neagra supermasiva cu 565 de milioane de mase solare. In galaxie a fost observata o singura supernova (SN 1969Q), in iunie 1969. Messier 49 poate fi gasita la 4,1 grade vest-sud-vest de steaua luminoasa Epsilon Virginis.
Messier 58 (NGC 4579) este o galaxie spirala prescrisa si este una din cele mai luminoase galaxii din clusterul Virgo. Aceasta se afla la 62 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 10,5. Messier 58 a fost descoperita odata cu galaxiile eliptice Messier 59 si Messier 60 de catre Charles Messier, in aprilie 1779. In aceasta galaxie au fost observate doua supernove: SN 1988A, in ianuarie 1988, si SN 1989M, in iunie 1989. Messier 59 (NGC 4621) este o galaxie eliptica situata la 60 de milioane de ani lumina distanta de sistemul solar, in clusterul Virgo. Aceasta are o magnitudine aparenta de 10,6.
Messier 60 (NGC 4649) este o alta galaxie eliptica din clusterul Virgo. Aceasta se afla la 55 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 9,8. Este cea de-a treia cea mai stralucitoare galaxie eliptica uriasa din cluster. In 2004 a fost descoperita o supernova in Messier 60. Discul optic al galaxiei se suprapune cu discul galaxiei NGC 4647, care este situata la aproximativ 2.5 minute de arc de Messier 60 – deoarece nu exista dovezi ale unei interactiuni gravitationale intre cele doua galaxii, se crede ca ele se afla la distante diferite de sistemul solar.
Messier 61 (NGC 4303) Messier 61 este o galaxie spirala. Aceasta apartine si ea clusterului Virgo si este una dintre cele mai mari galaxii membre ale sale. Messier 61 se afla la 52,5 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 10,18. Aceasta galaxie a fost descoperita de astronomul italian Barnabus Oriani in mai 1779. In ultima suta de ani au fost descoperite sase supernove in aceasta galaxie: SN 1926A, SN 1961I, SN 1964F, SN 1999gn, SN 2006ov si SN 2008in.
Messier 84 (NGC 4374) este o galaxie lenticulara situata in miezul interior al clusterului Virgo. Aceasta a fost descoperita de Charles Messier in martie 1781. Galaxia are un disc de gaz si stele cu rotatie rapida, ceea ce inseamna ca aceasta contine probabil o gaura neagra supermasiva in centru. In Messier 84 au fost descoperite doua supernove: SN 1957 si SN 1991bg. Messier 84 se afla la 60 de milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 10,1. Messier 86 (NGC 4406) este o alta galaxie lenticulara situata in apropiere de centrul clusterului Virgo, descoperita tot de Charles Messier in 1781. Aceasta se apropie de galaxia noastra cu viteza de 244 km/s, ca rezultat al caderii sale spre inima clusterului Virgo din partea opusa. Messier 86 se afla la 52 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 9,8.
Messier 87 (NGC 4486) este o galaxie eliptica supergiganta situata in apropiere de centrul clusterului Virgo, la granita dintre Virgo si Coma Berenices. Cu o magnitudine aparenta de 9.59, aceasta este cea de-a doua cea mai stralucitoare galaxie din cluster si deasemenea una din cele mai luminoase surse radio cunoscute. Messier 87 poate fi observata cu un telescop mic. Galaxia este, de asemenea, una dintre cele mai masive din universul local. Aceasta a fost descoperita de Charles Messier in 1781 si se afla la 53,5 milioane de ani lumina distanta. Miscarea nebuloaselor planetare dintre Messier 87 si Messier 86 indica faptul ca cele doua galaxii se misca una spre cealalta. Messier 87 are o gaura neagra supermasiva in centru. Aceasta este clasificata ca o galaxie de tip cD, sau o galaxie supergiganta de clasa D, care are un nimb mare de stele si un nucleu eliptic cu un plic difuz mare ce nu contine praf. Messier 87 poate fi gasita urmarind linia de la Epsilon Virginis pana la steaua stralucitoare Denebola din constelatia Leo.
Messier 89 (NGC 4552) este o alta galaxie eliptica din Virgo. Messier a descoperit-o in martie 1781. Galaxia apartine clusterului Virgo. Aceasta se afla la aproximativ 50 de milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de10,73. Exista aproape 2000 de clustere globulare in 25 minute de arc din galaxie. Pentru a face o comparatie, Calea Lactee are numai 150-200. Se crede ca Messier 89 a fost candva o galaxie radio sau un quasar activ. Aceasta are un disc inconjurator de praf si gaz, care se extinde pana la aproximativ 150 000 de ani lumina de la galaxie si are jeturi de particule fierbinti care se extind pana la 100 000 de ani lumina in exterior.
Messier 90 (NGC 4569) este o galaxie spirala. Aceasta se afla la 58,7 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 10,26. Messier a decoperit aceasta galaxie in 1781. Messier 90 face parte din clusterul Virgo si este situata la un grad si jumatate distanta de subgrupul Messier 87. Bratele spirale ale galaxiei sunt destul de lipsite de caracteristici, iar regiunile de formare a stelelor apar trunchiate, ca urmare a interactiunii cu mediul intracluster din clusterul Virgo. Pentru acest motiv, Messier 90 a fost clasificata ca o galaxie anemica, o spirala caracterizata de un contrast scazut intre disc si bratele spirale ale acesteia. Messier 90 serveste drept prototip pentru acest grup.
Alte obiecte importante din Virgo
Galaxia Sombrero (Messier 104, NGC 4594) este o galaxie spirala care se afla la aproximativ 29,3 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 8,98. Aceasta poate fi vazuta cu usurinta cu un telescop pentru amatori. Galaxia Sombrero este situata in regiunea sudica a clusterului Virgo, la aproximativ 11.5 grade vest de Spica. Aceasta galaxie contine intre 1200 si 2000 de clustere globulare. Messier 104 si-a capatat numele de Sombrero deoarece protuberanta centrala neobisnuit de mare si banda de praf din discul sau o fac sa arate ca o palarie (sombrero). Se crede ca aceasta este o galaxie eliptica uriasa si ca are o gaura neagra supermasiva in centru. Galaxia Sombrero a fost descoperita de Pierre Mechain in martie 1767 si a fost ulterior inclusa in catalogul lui Messier.
Galaxiile Ochii (NGC 4435 – NGC 4438, Arp 120) reprezinta o pereche de galaxii care interactioneaza, situate in clusterul Virgo. NGC 4435 este o galaxie lenticulara prescrisa. Aceasta contine un numar de stele tinere in regiunile sale centrale. Activitatea de explozii stelare este suspectata a fi rezultatul interactiunii sale cu galaxia vecina NGC 4438. NGC 4438 are un disc distorsionat si cozi mareice, ca rezultat al interactionarii cu alte galaxii, si este dificil de clasificat ca o galaxie spirala sau lenticulara. Cele doua galaxii se afla la 52 de milioane de ani lumina distanta una de cealalta.
NGC 4216 este o galaxie spirala intermediara din clusterul Virgo, situata la aproximativ 40 de milioane de ani lumina distanta de sistemul solar. Aceasta are o magnitudine aparenta de 11. Cu o magnitudine absoluta de -22, NGC 4216 este una din cele mai mari si mai luminoase galaxii din cluster. Galaxia este bogata in metal si prezinta o deficienta de hidrogen neutru in discul sau optic, la fel ca majoritatea galaxiilor din cluster. Se crede ca aceasta galaxie absoarbe doua galaxii satelit mai mici.
Gemenii Siamezi (galaxiile Fluture, NGC 4567 si NGC 4568) reprezinta o pereche de galaxii spirala din clusterul Virgo, situate la aproximativ 59,4 milioane de ani lumina distanta de sistemul solar. Aceste galaxii se afla in proces de coliziune. Magnitudinea lor aparenta este de 10,9. Gemenii Siamezi au fost descoperiti de William Herschel in 1784. In 2004 a fost observata o supernova in aceste galaxii. NGC 4526 este o galaxie lenticulara din clusterul Virgo. Aceasta se afla la 55 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 10,7. In aceasta galaxie au fost descoperite doua supernove: SN 1969E, in 1969, si SN 1994D, in 1994.
NGC 4261 este o galaxie eliptica situata in spatele clusterului Virgo. Aceasta se afla la 96 milioane de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 11,4. NGC 4261 are diametrul de aproximativ 60 000 de ani lumina si contine o gaura neagra supermasiva in centru, una cu 400 de mase solare.
3C 273 este un quasar – primul care a fost identificat vreodata si, de asemenea, cel mai luminos si mai stralucitor quasar din cer. Acesta este, de asemenea, cel mai apropiat de felul sau. 3C 273 este una din primele surse extragalactice de raze x descoperite (in 1970). Este situat in inima unei galaxii eliptice mari. 3C 273 este clasificat ca un blazar – un quasar foarte compact, asociat cu o gaura neagra supermasiva in centrul unei galaxii eliptice active uriase.
