Vulpecula este o constelatie neobisnuita deoarece ea nu a apartinut grupului de constelatii create initial de Ptolemeu, ci a fost creata de Johannes Hevelius. Constelatia Vulpecula a fost inclusa in Firmamentum Sobiescianum, un atlas de 56 de pagini creat de Hevelius, care sublinia sapte constelatii noi ce au supravietuit in timp (multe dintre ele au fost uitate). Pozitionata la nord de planul ecliptic, aceasta constelatie se intinde pe 268 de grade patrate in cer, situandu-se pe locul 55 ca marime, in topul constelatiilor. Vulpecula are cinci stele principale in asterismul sau si contine 33 de stele desemnate Bayer-Flamsteed. Constelatia Vulpecula este marginita de constelatiile Cygnus, Delphinus, Hercules, Lira, Pegasus si Sagitta.

Deoarece Vulpecula este considerata a fi o constelatie moderna, nu exista niciun mit asociat cu aceasta. La sfarsitul secolului al 17-lea, astronomul Johannes Hevelius a creat aceasta constelatie, in timp ce isi pregatea propriile sale diagrame stelare (Firmamentum Sobiescianum). La acea vreme, Hevelius a numit constelatia “Vulpecula Cum Ansere”, care se traduce prin “mica vulpe cu gasca” – acesta a ilustrat-o ca pe o vulpe ce tine in gura o gasca. Atunci, Hevelius nu a considerat ca este vorba de doua constelatii diferite – insa, mai tarziu, aceasta constelatie a fost impartita in doua (Vulpecula si Anser). Cand diagramele stelare au fost consolidate din nou, cele doua constelatii fost unite, iar si au devenit cunoscute sub numele modern desemnat de Uniunea Astronomica Internationala (Vulpecula).

Obiecte importante din constelatie

Anser (Alpha Vulpeculae) este o stea giganta de clasa M. Numele sau traditional inseamna “gasca”. Situata la 297 de ani lumina distanta de Pamant, Anser emana de 390 de ori mai multa energie decat soarele nostru si este de 45 de ori mai mare decat acesta. Aceasta ar putea avea un nucleu de heliu mort, pe cale sa inceapa fuziunea hidrogenului, si ar putea avea un nucleu de carbon-oxigen mort, care asteapta a doua stralucire inainte sa devina o stea de clasa K. Langa aceasta se mai afla o stea, numita 8 Vulpeculae, care face ca Anser sa fie o stea ce merita observata.

Portretul lui Johannes Hevelius, Foto: de.wikipedia.org
Portretul lui Johannes Hevelius, Foto: de.wikipedia.org

Collinder 399 este un asterism minunat, care este cunoscut si sub numele de “Clusterul lui Brocchi” sau “Umerasul”. Aceasta colectie unica de stele este cunoscuta inca din anul 964, cand a fost inregistrata de astronomul Al Sufi, iar apoi a fost descoperita in mod independent de catre Giovanni Hodierna, in secolul al 17-lea. In anii 1920, D. F. Brocchi un astronom amator si un creator de diagrame stelare pentru Asociatia Americana a Observatorilor de Stele Variabile, a creat o harta a acestui obiect pentru utilizarea in fotometre de calibrare. Datorita dimensiunii sale expansive de peste 60 de minute de arc, aceasta constelatie a scapat de catalogarea lui Messier si a lui Herschel. Doar cinci sau sase stele impart aceeasi miscare adecvata, fapt care il poate face un cluster asemanator cu Pleiadele, insa studiile sugereaza ca este voba de un simplu asterism.

Messier 27 este o nebuloasa planetara minunata care arata ca un cotor de mar verde si este, fara indoiala, cel mai stralucitor obiect de acest fel care a fost studiat. Aceasta nebuloasa este situata la nord de Gamma Sagittae si, desi nu este cea mai mare nebuloasa planetara, ea este totusi cea mai mare nebuloasa de acest tip din lista Messier. Luminozitatea si expansiunea lui M27 sugereaza ca aceasta se afla destul de aproape de sistemul nostru solar. Unii observatori cred ca aceasta este dificil de gasit, insa exista un truc simplu ce poate fi folosit. Cautati stelele principale din constelatia Sagitta, aflate la vest de luminoasa Albireo. Retineti distanta dintre cele doua cele mai luminoase stele, cautati aceeasi distanta la nord de “varful sagetii” si veti gasi Messier 27.

Citește și:  Ce stim despre calendarul vechi egiptean?

Clustere de stele

NGC 6823 este un cluster galactic de stele, care poate fi vazut atat cu binoclul, cat si cu un telescop mic. Daca priviti acest obiect, primul lucru pe care il veti remarca este ca acesta este un cluster deschis, a carui magnitudine este 7. Vazute cu ajutorul unui telescop mai mare, stelele din acest cluster sunt fierbinti si au culoarea alb-albastruie. NGC 6823 s-a format abia in urma cu doua miliarde de ani. Desi acest cluster se afla la distanta de 6000 de ani lumina si ocupa o zona de aproximativ 50 de ani lumina, el imparte campul cu o nebuloasa de reflectie foarte mare (NGC 6820). In regiunile exterioare ale clusterului de stele se formeaza stele noi in masele de gaz si praf, pe masura ce radiatia fierbinte este varsata de catre cele mai stralucitoare stele membre. Alimentat de emisii, NGC 6820 nu este intotdeauna un obiect usor de vizualizat – acesta este slab iluminat si acopera de patru ori mai mult spatiu decat clusterul. Dar puteti urmari marginile cu atentie, intrucat acestea sunt mult mai luminoase decat regiunea centrala a clusterului. Procesele sale sunt foarte asemanatoare cu cele din zona “Trapezium” din nebuloasa Orion.

Harta constelatiei Vulpecula, Foto: astronomia-para-amadores.blogspot.com
Harta constelatiei Vulpecula, Foto: astronomia-para-amadores.blogspot.com

Daca doriti sa vedeti NGC 6830, atunci trebuie sa va intoarceti la M27, iar de-acolo sa va uitati la 2 grade vest-nord-vest, pentru a gasi acest obiect. Acest cluster deschis cu magnitudinea de 7,9 este o adevarata incantare. NGC 6885 este un cluster mic cu magnitudinea 6, care include acea stea luminoasa din clasa O cunoscuta sub numele de Caldwell 37. Cu ajutorul unui binoclu puteti vedea o alta grupare de stele, desemnata NGC 6882. Desi aceasta nu are o stea luminoasa si cunoscuta ca vecina sa, NGC 6882 este o colectie frumoasa de stele, in forma de inel.

NGC 6940 este un cluster galactic superb ce poate fi vazut cu binoclu sau telescop. Clusterul se intinde pe 31 de minute de arc si are magnitudinea 6. Cu cat apertura instrumentului optic este mai mare, cu atat veti vedea mai multe stele in acest cluster. Descoperit de Sir William Herschel in anul 1784 si inregistrat ca H VIII.23, acest cluster galactic de varsta intermediara arata foarte impresionant atunci cand este vazut cu un instrument cu apertura mare. Desi este vizibil si cu ajutorul unui binoclu, pe masura ce apertura creste, campul explodeaza in aproximativ 100 de stele intr-un nor bogat si extrem de comprimat. Desi nu este vizitat adeseori, NGC 6940 se afla pe lista multor observatori care cauta o provocare.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.