Contul bancar – origine, evolutie, functii

Pana la aparitia bancilor, de care se leaga, in mod direct, existenta contului bancar, lumea a parcurs un drum foarte lung, care incepe cu formele primitive de comert. Dupa o perioada in care trocul (schimbul de marfuri) era principala modalitate de a face negot, oase, cochilii de scoici, baghete de cupru, tablete uscate de ceai, metale pretioase etc. erau substitutele a ceea ce numim astazi bani, obiectele respective fiind etalonul valorii marfurilor. In prezent, utilizam monede, bancnote, cecuri, carduri electronice. Bancnotele sunt niste “hartii”, prin care statul certifica faptul ca au valoarea inscrisa pe ele. Cardurile electronice pot fi emise de banci sau de retele comerciale, permitand titularului sa retraga bani, sa achite cumparaturi sau sa beneficieze de un credit, pot avea valabilitate nationala sau internationala si sunt asociate obligatoriu unui cont bancar.

Un cont este un document cu ajutorul caruia se tine evidenta unor operatiuni financiare, in acest sens foarte larg existand inca din Antichitate, cand socotelile se consemnau prin scrijelituri facute pe bucati de lemn sau de piatra – un fel de registre contabile. Mai tarziu, “bancherii” din Mesopotamia, din Roma antica, din Grecia si din alte parti ale lumii scriau cheltuielile si veniturile in registre speciale, fiecare pagina avand coloane pentru “debit” si “credit”, in care nu erau admise stersaturi sau modificari. Aparitia bancilor, in sensul de institutii financiare, a condus la o si mai mare rigurozitate a documentelor, in primul rand al conturilor.

In epoca moderna, progresul tehnologic a determinat o dinamica extraordinara a documentelor financiare, vizand culegerea, stocarea si prelucrarea informatiilor, avand impact nu numai asupra celor care lucreaza in domeniu, ci si asupra clientilor, fara de care bancile si celelalte institutii conexe nu ar exista. O consecinta a acestor schimbari majore este si faptul ca banii numerar sunt tot mai mult “inlocuiti” de “banii scripturali” – “deposit money “ (bani de cont), consemnati in conturile bancare, prin care se fac incasarile si platile, de orice natura ar fi ele.

Conturile bancare pot fi de mai multe feluri. In conturile bancare curente se fac depozitele bancare (deposit money), titularul contului putand sa intre in posesia banilor, atunci cand doreste, pe baza unei semnaturi. Aceste conturi formeaza partea cea mai importanta a masei monetare, care circula intre agentii economici, sub forma de viramente, dintr-un cont in altul, sau care poate fi primita, la cerere, sub forma de bancnote si monede. In caz de faliment al unei banci, depozitele din conturile curente sunt pierdute, dar se pot recupera prin garantia data de stat. In caz de neincredere fata de o anumita banca, la un moment dat, depunatorul isi poate retrage banii, iar daca astfel de retrageri se fac din partea mai multor clienti ai bancii, intr-un timp scurt, acest fapt poate fi fatal bancii respective.

Contul bancar este un cont deschis de o banca, pe numele unei persoane sau al unei societati comerciale, pentru a face posibile diverse operatiuni financiare – depuneri de bani, retrageri, imprumuturi etc. Exista cont curent (sintagma preluata din limba italiana – “conto corrente”), numit si cont la vedere sau cont de depozit (simplu – cu un singur titular, colectiv – cu mai multi titulari), utilizat in relatii comerciale si financiare, sintetizand operatiunile reciproce dintre doua persoane/societati,  care au convenit sa apeleze la acest mijloc. Intr-un cont curent se centralizeaza incasarile, platile, alte operatiuni bancare. Este singurul cont de depozit care poate sa fie, alternativ, creditor si debitor (deci permite si un imprumut de scurta durata, cu aprobarea expresa a bancii, denumit linie de credit, in limite bine stabilite). De asemenea, trebuie facuta diferenta intre contul curent privat (pentru persoane particulare) si conturi curente profesionale (pentru uzul antreprenorilor, liber profesionistilor etc.). Clientul bancii, detinator de un cont curent se numeste “titular de cont”, iar daca este vorba de unul colectiv (sot si sotie sau alte persoane), detinatorii se numesc “co-titulari”. In cazul contului pentru sot-sotie, este suficienta semnatura unuia dintre titulari, pentru a putea fi utilizat. Titularul unui cont curent poate sa dea o procura unei alte persoane, care devine “mandatar” si care poate face operatiuni bancare, in numele titularului.

Contul de depozit la termen este destinat economisirii si se realizeaza pe baza unui contract cu banca, in care sunt prevazute clar termenele pana la care nu se pot retrage banii, pentru a beneficia de dobanda stabilita.

Contul de economii vizeaza sume de bani cu destinatie speciala (renovarea casei, vacante, achizitionare de diverse produse etc.), care pot fi retrase oricand, fara a se pierde dobanda, sau pot fi depuse alte sume, care vor aduce dobanda imediat, pana la retragerea lor.

Contul de imprumut functioneaza pe baza contului curent si este reprezentat de creditul solicitat bancii, in conditii determinate.

Un cont curent poate fi legat de un card, care se poate utiliza oricand, pentru retragere de numerar, dar si pentru verificarea soldului. Deschiderea contului este gratuita, se face pe baza completarii unui formular, in care sunt consemnate date din cartea de identitate. Pe parcurs, se vor plati anumite comisioane, in functie de banca, pentru administrare.

Deschiderea unui cont bancar online permite o serie de operatiuni, prin internet-banking, cum ar fi – plata taxelor catre stat, plata asigurarilor de diverse feluri, plata facturilor, obtinerea extraselor de cont, cu o economie semnificativa de timp.

Portmoneul electronic ne-ar putea face sa renuntam la portmoneul clasic si sa uitam forma, culoarea si “mirosul” banilor (dar nu si necesitatea acestora, fie ei si “scripturali”). Este un card integrat telefonului mobil, tehnologie implementata, mai intai, in Japonia, apoi si in alte tari, care permite plata cumparaturilor, transferul de bani, printr-un simplu SMS. Pentru folosirea serviciului PayPal Mobile, numarul telefonului se inregistreaza intr-o baza de date, dupa care se primeste un cod PIN, care face posibila functionarea sistemului.