Cormoranul mare (Phalacrocorax carbo) este una dintre cele mai cunoscute specii de păsări acvatice din România. Răspândit pe malurile Dunării, în Delta Dunării și pe coastele Mării Negre, această pasăre este cunoscută pentru abilitatea sa excepțională de a se scufunda pentru a prinde pești. Trăind în colonii mari, cormoranii mari își construiesc cuiburile în copaci și își petrec mare parte din zi vânând în ape adânci. În ciuda importanței lor ecologice, aceste păsări au devenit o sursă de conflict din cauza impactului lor asupra pisciculturii.
Familia cormoranilor (Phalacrocoracidae) cuprinde aproximativ 30 de specii, care sunt intalnite pe toata suprafata pamantului. Unele specii sunt raspandite in nord (exceptie fac regiunile polare propriu-zise), insa majoritatea speciilor traiesc in zonele cu clima temperata si tropicala.
Caracteristicile fizice ale cormoranului mare
Cormoranii sunt cunoscuti si sub numele de batlani, sunt pasari acvatice de talie mare, sociabile, cu penajul de obicei de culoare inchisa, variaza de la verde-negricios la cenusiu-negricios sau chiar predomina negrul. Ciocul este de lungime mijlocie, cu varful indoit in jos asemanator cu un carlig. Orificiile nazale nu sunt foarte vizibile, iar cavitatea nazala este aproape inexistenta. Astfel, datorita acestei dispozitii, apa este impiedicata sa intre in aparatul respirator cand pasarea isi scufunda ciocul in apa.
Zboara in grup de cativa indivizi, tinand gatul intins in formatie liniara sau in forma de V. Unele exemplare traiesc pe insulele stancoase ale marii, altii in interior pe langa fluvii, mlastini si lacuri, clocesc pe copaci, in tufisuri sau chiar in stuf. Coloniile lor de clocit constau deseori din mii de indivizi, adesea intovarasiti cu starcii si pelicanii. Toti cormoranii consuma mult peste.
Apartin celor mai desavarsiti scufundatori din randul pelicanilor.
Habitatul și răspândirea cormoranului mare în România
Cormoranul cel mai frecvent in Germania, numit cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), se intalneste in toata Europa. Acolo, datorita pagubelor aduse, el a fost foarte mult vanat.
Aceste pasari traiesc in Lunca Dunarii si pe coastele Marii Negre, sunt cunoscute si sub numele de ,,batlan mare” sau ,,corb de mare”. De obicei cloceste pe copaci inalti, in colonii care ajung la mii de perechi. Ocazional se gasesc pana al 50 de cuiburi pe un copac. Cuibul este confectionat din bucati de lemn si ramuri, captusit inauntru cu stuf sau iarba. Ambii parteneri construiesc cuibul si clocesc. Pasarile isi procura materialele pentru cuib scotandu-le din apa prin scufundare, rupand ramurile de pe copaci, sau adunand uscaturile raspandite pe jos.
Ambii parteneri naparlesc in decembrie si capata un penaj splendid, dar care naparleste iar in mijlocul verii. Penajul masculilor seamana cu al femelelor.
Cormoranul mare – este o pasare foarte des intalnita pe toata regiunea Dunarii ca si pe malurile Marii Negre si in lagune. Daca Dunarea si baltile ingheata, cormoranul mare se retrage pe grinduri si de aici in iernile aspre migreaza spre sud pe coastele Marii Mediterane, insa imediat ce timpul devine mai calduros si se topeste gheata apare din nou la noi.
Cormoranul mare cloceste in tara noastra formand colonii mari. Isi fac cuiburile in arbori. Sunt colonii care construiesc peste 1000 de cuiburi. In cuiburi, clocesc trei pana la cinci oua. Numarul total al cormoranilor dintr-o colonie (pui si adulti) poate ajunge pana la mii de indivizi.
In coloniile de cormorani mari este o atmosfera de dezordine – copacii sunt despuiati si pretutindeni sunt imprastiate excremente, pui morti si peste stricat (apar viermi paraziti). Astfel de cormorani pot sa duca la infectarea pestilor, producand pierderi in piscicultura, cauzate si de lacomia acestor pasari.
Comportamentul de hrănire și dieta cormoranului
Intr-adevar, cormoranul mare este o pasare foarte lacoma, consuma in perioada cresterii puilor cate doua sau trei kilograme de peste zilnic. Coloniile mari care existau altadata au fost micsorate prin impuscare si distrugerea cuiburilor, iar cele existente azi sunt treptat indepartate. In prezent, numarul cormoranilor este in scadere.
Este o pasare relativ mare, cu gatul destul de lung. Are penajul inchis la culoare, corpul de culoare neagra cu nuante aramii pe partea spatelui, cu alb la baza ciocului si pe abdomen. In sezonul rece, penajul este negru complet, doar barbia are un pic de alb.
Pentru a prinde pestele, sare usor in apa, se scufunda, apoi iese la mal, isi scutura penele, si pe ramura unui copac sau un ciot sta in pozitie dreapta, uscandu-si aripile (pe care le tine deschise).
Cuibareste in colonii, cloceste in aprilie, sau mai tarziu (daca nu reuseste sa-si termine cuibul la timp). De obicei cloceste timp de o luna (trei sau patru oua care au culoare albastrui-deschis). In primele 3-4 zile, puii sunt foarte mici si abia deschid ochii. Puii iau hrana (regurgitata) din ciocul pasarii adulte, mai tarziu ei baga ciocul adanc in gatlejul parintilor. Dupa cca. opt saptamani, puii au pene si reusesc sa zboare.
Inrudit cu cormoranul mare, sunt si alte doua specii: cormoranul pitic (Phalacrocorax pigmaeus) si cormoranul motat (Phalacrocorax aristotelis) – care au fost intalniti in Germania. Dintre acestia cormoranul pitic este foarte rar in tara noastra, chiar in Delta Dunarii este in numar foarte mic. Este mai friguros, vine mai tarziu si pleaca mai devreme. El are acelasi comportament precum cormoranul mare.
Un cormoran care se deosebeste de celelalte specii in privinta coloritului este cormoranul alb – raspandit in sudul Americii. Are penajul de culoare alba de pe partea inferioara, care contrasteaza puternic cu nuanta albastra pana la verzui-neagra a partii superioare.
La chinezi, cormoranii crescuti in captivitate sunt dresati de acestia: pescarul arunca pasarea din barca pentru a prinde pestele, dar o ata sau un inel de metal infasurate in jurul gatului impiedica pasarea sa inghita ea insasi prada; asa ea inoata (chiar daca ei nu-i place) din nou spre barca, unde pestele este luat de pescar, si dupa indepartarea inelului, capata si ea hrana drept recompensa.
Singurul cormoran al Antarticii este cormoranul de Georgia (Phalacrocorax georgianus), iar singurul cormoran nezburator traieste in doua insule din arhipelagul Galapagos.
Rolul cormoranului mare în ecosistem și impactul asupra pisciculturii
Deși cormoranul mare joacă un rol important în ecosistemele acvatice, contribuind la controlul populațiilor de pești și menținerea echilibrului natural, interacțiunea sa cu activitățile umane, în special piscicultura, a dus la o creștere a tensiunilor.
Coloniile mari de cormorani pot provoca daune semnificative în iazurile piscicole, unde pot consuma cantități mari de pește comercial. Acest lucru a dus la conflicte cu fermierii locali și la măsuri de gestionare a populațiilor de cormorani în anumite regiuni.
Măsuri de conservare și gestionare
În ciuda conflictelor generate de impactul asupra pisciculturii, cormoranul mare rămâne o specie protejată în multe țări, inclusiv în România. Legile de conservare sunt menite să protejeze coloniile de cuibărit și să asigure supraviețuirea acestei specii în habitatele sale naturale.
Totuși, gestionarea sustenabilă a populațiilor de cormorani și a impactului lor asupra pisciculturii necesită soluții echilibrate, cum ar fi utilizarea măsurilor de descurajare non-invazive în zonele afectate. Aceste măsuri includ bariere acvatice și strategii de gestionare a hranei pentru a proteja resursele piscicole fără a dăuna populațiilor de păsări.
Video – Cormoranul mare:
