Pamantul este atat de aproape de Luna si totusi numarul de cratere de pe Luna este mult mai mare. Craterele Lunii se datoreaza meteoritilor si asteroizilor. Bombardamentele asteroizilor si meteoritilor au fost cumva selective? Meteoritii si asteroizii au lovit Luna, dar cumva au crutat Pamantul? Nu chiar. Pamantul, cu siguranta si-a primit si el partea de atacuri ale meteoritilor si asteroizilor. De fapt, meteoritii cad tot timpul, atat pe Pamant, cat si pe Luna. Cu toate acestea, planeta noastra este protejata de atmosfera ei. Din nefericire, Luna nu are una. Atunci cand meteoritii mici trec prin atmosfera, frecarea ii face sa se aprinda si sa se dezintegreze – cei mari explodeaza pur si simplu. Ploile de meteoriti sunt cele mai vizibile. Desigur ca, meteoritii nu cad doar noaptea.
In cazul Lunii, chiar si cei mai mici meteoriti lovesc suprafata acesteia nestingheriti, formand cratere de dimensiuni mici. Aceste cratere mici lasa chiar semne pe rocile lunare si sunt usor de observat pe mostrele aduse acasa de catre misiunile Apollo. Craterele mici de pe rocile lunare aduse de Apollo se afla printre cele mai semnificative dovezi ale faptului ca aselenizarea chiar a avut loc. Nu poti gasi roci cu aceleasi caracteristici, aici pe Pamant.
Pana acum, am explicat prezenta craterelor mici pe Luna. Dar care este povestea craterelor mai mari? Craterele uriase de pe Luna au fost, evident, formate de obiecte mult mai mari, cum ar fi asteroizii si cometele. Loviturile cometelor si asteroizilor nu sunt comune, nici pe Pamant, nici pe Luna. Cu toate acestea, de ce exista mai multe asemenea cratere pe Luna, decat pe Pamant? Exista doua motive care explica acest lucru, si anume: lipsa apei in forma lichida si clima de pe suprafata Lunii. Acesti factori cauzeaza eroziuni, care ascund ulterior dovada unor astfel de bombardamente majore
Cel mai probabil, craterele uriase ale Lunii s-au format in urma impacturilor cu asteroizi si comete acum milioane de ani. Acest lucru este in concordanta cu teoria conform careia dinozaurii au disparut datorita unui impact cu un asteroid foarte mare, acum 65 de milioane de ani. In timp ce dovezile unui asemenea impact, precum si a altor impacte mai vechi, sunt bine conservate pe Luna, nu se poate spune acelasi lucru si despre Pamant. Activitatea placilor tectonice de pe Pamant este un alt factor major care a ascuns craterele mari. Desi nu suntem inca siguri daca Luna prezinta activitatea placilor tectonice, se crede ca, in cazul in care Luna ar avea o asemenea activitate, aceasta nu s-ar putea compara cu cea a Pamantului care este mult mai puternica.
Cel mai mare crater de pe Luna este bazinul Aitken, care este si cel mai mare crater cunoscut din sistemul solar. Acest crater are diametrul de peste 2000 de kilometri si adancimea de 13 kilometri. Acesta este chiar mai adanc decat cel mai adanc punct de pe Pamant, Groapa Marianelor, care se afla la 11 kilometri sub suprafata oceanului Pacific. Totusi, inainte de a incepe sa va ganditi ca toate craterele de pe Luna sunt asa de mari, trebuie sa stiti ca acest lucru nu este adevarat. Majoritatea craterelor mari de pe Luna nu sunt nici macar pe jumatate la fel de mari ca bazinul Aitken. Aceste cratere au in general latimea cuprinsa intre 400 si 500 de kilometri (la fel de mult ca si craterele mari de pe Pamant). Trei cratere mici, gasite in apropierea locului unde a aselenizat Apollo 11, sunt numite dupa astronautii care au facut parte din acea misiune: Aldrin, Collins si Armstrong (Buzz Aldrin, Michael Collins si Neil Armstrong).
Deci, daca facem abstractie de bazinul Aitken, putem spune cu siguranta ca atat craterele de pe Luna, cat si cele de pe Pamant au aproximativ aceleasi dimensiuni. De fapt, craterele de pe Luna au si cam aceeasi vechime pe care o au cele de pe Pamant. Daca ne uitam la Pamant si Luna, pe o scara astronomica, acestea sunt foarte apropiate una de cealalta. Prin urmare, corpurile care au lovit suprafata Lunii ar fi putut lovi si suprafata Pamantului.
