Creat de Erno Rubik, sculptor si profesor de arhitectura maghiar, in 1974, si devenind, in cativa ani, foarte popular, Cubul lui Rubik este jocul-problema cel mai cunoscut din lume, cu 43.252.003.274.489.856.000 de configuratii posibile. Lui Rubik insusi i-a trebuit o luna intreaga pentru a-l rezolva, constatand ca aceasta este o activitate amuzanta, fascinanta si… frustranta in acelasi timp. Cand le-a dat si altora cubul, pentru a incerca sa-l rezolve, a inteles ca a creat ceva, intr-adevar, extraordinar.
Cubul lui Rubik, in varianta originala, este alcatuit din 26 de cuburi mici, care par a se putea invarti pe toate fetele, pe baza unui sistem de axe, al carui mecanism, aflat in centru, a fost brevetat tot de sculptorul maghiar. Fiecare fata este divizata in noua cuburi miniaturale. Dupa rezolvarea lui, fiecare fata a cubului trebuie sa aiba o singura culoare (evident, diferita de celelalte) – alb, galben, verde, albastru, portocaliu si rosu. In campionatele de speedcubing, care au inceput la Budapesta, in 1982, utilizand cea mai simpla metoda, cubul lui Rubik poate fi rezolvat in mai putin de un minut, iar cei care performeaza reusesc in aproximativ 15 secunde. In 2011, recordul mondial a fost doborat de un robot, pus in functiune gratie unei aplicatii Android pe un Samsung Galaxy SII, care a rezolvat cubul in 5,270 secunde. Daca se incearca solutii « la intamplare », avand in vedere numarul de configuratii posibile, o viata de om nu ar fi suficienta, pentru a le descoperi pe toate.
Chiar daca nu oricine (dintre cei tentati sa rezove cubul) cunoaste « metodele », totusi, indiferent de situatie, este nevoie de o anumita logica si de gandire clara. De altfel, Cubul lui Rubik nu este numai o « jucarie », ci poate fi un instrument foarte util si stimulativ pentru cei pasionati de matematica, in special de teoria grupurilor (ansamblul configuratiilor cubului reprezentand un grup finit). O problema fundamentala in rezolvarea cubului este aceea a unui numar minimal de miscari, numar denumit de specialisti « numarul/ algoritmul lui Dumnezeu » – adica algoritmul cel mai eficace. In 2010, doi matematicieni si un programator, cu ajutorul unui calculator, lucrand cateva saptamani, au demonstrat ca «numarul lui Dumnezeu », in rezolvarea cubului lui Rubik, este 20, indiferent de pozitia initiala a cuburilor mici.
Desi inventat in 1974, cubul a fost testat oficial si brevetat abia in 1976, la putin timp aparand si in cateva magazine de jucarii din Budapesta. In 1979, autorul jocului a semnat un contract cu Ideal Toys, celebra companie din New York, fondata in 1907, care a lansat pe piata si arhicunoscutul ursulet de plus Teddy Bear. Intre 1980 si 1982, s-au vandut, in intreaga lume, peste 100 de milioane de cuburi Rubik. Ulterior, au fost concepute, de catre alti inventatori de jucarii, si alte variante, precum Rubik’s Revenge (cu 56 de cuburi mici, in loc de 26), Pocket Cube (cu 8 cuburi mici, o varianta simplificata) si Professor’s Cube (alcatuit din 98 de cuburi mici). Incepand cu 2008, s-a pus in vanzare V-Cube, cu 152 sau 218 de cuburi miniaturale.
In 1981, un elev britanic, de numai 12 ani, Patrick Bossert, a publicat solutiile detaliate ale Cubului lui Rubik – You can do the cube – un supliment comercializat de revistele Time si NewYork Time, acesta vanzandu-se in 1,5 milioane de exemplare, in toata lumea, si devenind best-seller-ul anului respectiv.
