Verbul din titlul articolului este unul uzual, cu multe sensuri, după cum indică şi articolul consacrat acestui cuvânt, în DEX : 1. Tranz. si refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impurităţile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pieliţa de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. şi refl. A (se) vindecă de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperităţile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiţionării, îmbunatăţirii aspectului său pentru unele operaţii tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. şi refl. A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. şi refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.

Mulţi vorbitori de limba română ezită, însă, între cele două variante – a curăţi/a curăţa – aşa cum se poate constata, de altfel, dacă suntem atenţi la ceea ce auzim in jurul nostru sau la ceea ce citim. Acest verb este un derivat de la adjectivul curat, cu sufixul –a, deci singura formă corectă este a curăţa (a curaţi fiind doar o variantă populară, neliterară).

Citește și:  Este corect “a-şi aduce aportul”?

Trebuie subliniat şi faptul că participiul trecut al verbului este curăţat (nu curăţit), mai mult ca perfectul – eu curăţasem, tu curăţasei etc. (nu eu curăţisem, tu curăţisei etc.), viitorul – eu voi curăţa, tu vei curăţa etc. (nu eu voi curăţi, tu vei curăţi etc.), gerunziul – curăţând.
Aşadar, este corect, de exemplu, să spunem : Eu am curăţat gradina/Noi trebuie să curăţăm prin casă/El ar fi curăţat fructele, dar nu a avut timp etc.

4 COMENTARII

  1. Și pentru că sunteți DEȘTEPȚI , o să vă rog să-mi explicați clar , concret și plauzibil de ce și care este regula conform căreia se pot face unele modificări . De exemplu : a sfinți ( verb – infinitiv ) . Forma corectă este – ,, s-a sfințit ” și de ce nu se zice ,, s-a sfințat ” ; Alt exemplu : forma corectă este – ,, s-a cumințit ” și de ce nu se spune ,, s-a cumințat ” ; Alt exemplu : ,, a amuțit ” versus ,, a amuțat ” ; Altul : ,, s-a urâțit ” versus ,, s-a urâțat ” și probabil că mai sunt și altele … Dar ideea era că , de ce considerați voi DEȘTEPȚII că ,, singura formă corectă este – a curăța ” – și că forma – a curăți – este neliterară ? ! ? Repet , aștept explicații clare și DEȘTEPTE dacă se poate … Vă mulțumesc respectuos .

  2. In primul rand, nu noi, „desteptii”, cum spuneti cu insistenta nefireasca, in comentariul dv., „consideram” ca forma corecta este cea indicata in articol. Cand este vorba de forme corecte/ incorecte, norma este stabilita si transmisa prin intermediul dictionarelor – DEX, DOOM etc. – aprobate de Sectia de filologie a Academiei Romane, singura abilitata in acest sens. Cand se revizuiesc si se reediteaza aceste dictionare, sunt situatii (cuvinte) in care pot sa intervina modificari, in functie de dinamica limbii vorbite. Articolul nostru, la care faceti referire, contine explicatia pe care o solicitati, in sensul ca verbul „a curata” este „un derivat de la adjectivul „curat”, cu sufixul –a”. Prin urmare, participiul trecut, cu ajutorul caruia se formeaza perfectul compus, este „curatat” – format prin atasarea terminatiei -t, formei de infinitiv – adica, a curata – curatat. In mod similar se formeaza participiul trecut si la verbele pe care le mentionati – a sfinti – sfintit, a se cuminti – cumintit etc. „Sfintat”, „amutat” si celelalte exemple pe care le dati sunt aberante, in sensul ca ati schimbat forma de infinitiv, practic ati inventat niste cuvinte – a amuta, a sfinta etc. – pe care nu le veti gasi in niciun dictionar. In general, astfel de reguli se invata in scoala, la un moment dat, dar este firesc sa mai uitam si atunci avem la dispozitie dictionare (inclusiv online) sau articole care nu inventeaza reguli, daca sunt serioase, ci doar explica normele dupa care functioneaza o limba. Imaginati-va care ar fi soarta unei limbi fara reguli!

  3. Mariana Popescu, tu pledezi pentru forma academică și nu folosești diacriticele românești aflate de decenii la îndemână ? Ce credibilitate crezi că poți avea ???…

  4. In articolul la care faci referire exista, intr-adevar, un singur cuvant fara diacritice (scapat la corectura), al carui sens era oricum clar din context. Ceea ce frapeaza este insa graba ta de a pune sub semnul intrebarii „credibilitatea” informatiilor, „pledoaria” pentru „forma academica”… Un fel de a face din tantar armasar si un tip de reactie (care ignora fondul) simptomatica pentru mediul online! Si pentru viata reala, din cate am observat in nenumarate imprejurari!…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.