Verbul din titlul articolului este unul uzual, cu multe sensuri, după cum indică și articolul consacrat acestui cuvânt, în DEX: 1. Tranz. și refl. „A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine.” Tranz. „A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă.” 2. Tranz. și refl. „A (se) vindeca de o boală (de piele).” 3. Tranz. „A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare.” II. Fig. 1. Tranz. și refl. „A (se) debarasa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău).” 2. Refl. „(În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica.” 3. Tranz. „(Fam.) A omorî.” Refl. „A muri.” 4. Tranz. și refl. „A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban.”
Mulți vorbitori de limba română ezită, însă, între cele două variante – „a curăți”/„a curăța” – așa cum se poate constata, de altfel, dacă suntem atenți la ceea ce auzim în jurul nostru sau la ceea ce citim. Acest verb este un derivat de la adjectivul „curat”, cu sufixul –a, deci singura formă corectă este „a curăța” („a curați” fiind doar o variantă populară, neliterară).
Trebuie subliniat și faptul că participiul trecut al verbului este „curățat” (nu „curățit”), mai mult ca perfectul – eu curățasem, tu curățaseși etc. (nu eu curățisem, tu curățisei etc.), viitorul – eu voi curăța, tu vei curăța etc. (nu eu voi curăți, tu vei curăți etc.), gerunziul – „curățând”. Așadar, este corect, de exemplu, să spunem: Eu am curățat grădina/Noi trebuie să curățăm prin casă/El ar fi curățat fructele, dar nu a avut timp etc.
Dezbaterile lingvistice între CURĂȚI și CURĂȚA continuă să fie o temă de interes în mediul academic și nu numai. Este crucial să înțelegem contextul și normele gramaticale care guvernează utilizarea acestor verbe în limba română. De exemplu, a curăți se referă adesea la acțiunea de a elimina murdăria sau dezordinea, în timp ce a curăța poate fi utilizat într-un context similar, dar urmează reguli specifice de conjugare conform timpului și modului verbal.
- Exemplu corect: „Am decis să curăț casa în acest weekend.”
- Exemplu incorect: „Voi curăța geamurile acum.” (dacă intenția este de a exprima o acțiune viitoare, corect ar fi „Voi curăți geamurile.”)
Pentru o înțelegere mai profundă a utilizării adecvate a acestor forme verbale și pentru a evita greșelile comune, este recomandabil să consultați reguli de gramatică consolidate și să practicați prin exerciții aplicate. De asemenea, interacțiunea cu vorbitori nativi și lectura textelor editate profesional pot contribui substanțial la îmbunătățirea competențelor lingvistice.
În completare la acest subiect, vă invităm să explorați și articolul nostru Cum este corect: niciun sau nici un?, care oferă o perspectivă detaliată asupra altor aspecte interesante ale limbii române și vă ajută să navigați prin subtilitățile ei.
Și pentru că sunteți DEȘTEPȚI , o să vă rog să-mi explicați clar , concret și plauzibil de ce și care este regula conform căreia se pot face unele modificări . De exemplu : a sfinți ( verb – infinitiv ) . Forma corectă este – ,, s-a sfințit ” și de ce nu se zice ,, s-a sfințat ” ; Alt exemplu : forma corectă este – ,, s-a cumințit ” și de ce nu se spune ,, s-a cumințat ” ; Alt exemplu : ,, a amuțit ” versus ,, a amuțat ” ; Altul : ,, s-a urâțit ” versus ,, s-a urâțat ” și probabil că mai sunt și altele … Dar ideea era că , de ce considerați voi DEȘTEPȚII că ,, singura formă corectă este – a curăța ” – și că forma – a curăți – este neliterară ? ! ? Repet , aștept explicații clare și DEȘTEPTE dacă se poate … Vă mulțumesc respectuos .
In primul rand, nu noi, „desteptii”, cum spuneti cu insistenta nefireasca, in comentariul dv., „consideram” ca forma corecta este cea indicata in articol. Cand este vorba de forme corecte/ incorecte, norma este stabilita si transmisa prin intermediul dictionarelor – DEX, DOOM etc. – aprobate de Sectia de filologie a Academiei Romane, singura abilitata in acest sens. Cand se revizuiesc si se reediteaza aceste dictionare, sunt situatii (cuvinte) in care pot sa intervina modificari, in functie de dinamica limbii vorbite. Articolul nostru, la care faceti referire, contine explicatia pe care o solicitati, in sensul ca verbul „a curata” este „un derivat de la adjectivul „curat”, cu sufixul –a”. Prin urmare, participiul trecut, cu ajutorul caruia se formeaza perfectul compus, este „curatat” – format prin atasarea terminatiei -t, formei de infinitiv – adica, a curata – curatat. In mod similar se formeaza participiul trecut si la verbele pe care le mentionati – a sfinti – sfintit, a se cuminti – cumintit etc. „Sfintat”, „amutat” si celelalte exemple pe care le dati sunt aberante, in sensul ca ati schimbat forma de infinitiv, practic ati inventat niste cuvinte – a amuta, a sfinta etc. – pe care nu le veti gasi in niciun dictionar. In general, astfel de reguli se invata in scoala, la un moment dat, dar este firesc sa mai uitam si atunci avem la dispozitie dictionare (inclusiv online) sau articole care nu inventeaza reguli, daca sunt serioase, ci doar explica normele dupa care functioneaza o limba. Imaginati-va care ar fi soarta unei limbi fara reguli!
Mariana Popescu, tu pledezi pentru forma academică și nu folosești diacriticele românești aflate de decenii la îndemână ? Ce credibilitate crezi că poți avea ???…
In articolul la care faci referire exista, intr-adevar, un singur cuvant fara diacritice (scapat la corectura), al carui sens era oricum clar din context. Ceea ce frapeaza este insa graba ta de a pune sub semnul intrebarii „credibilitatea” informatiilor, „pledoaria” pentru „forma academica”… Un fel de a face din tantar armasar si un tip de reactie (care ignora fondul) simptomatica pentru mediul online! Si pentru viata reala, din cate am observat in nenumarate imprejurari!…
Corect este „tu curățasei” sau „tu curățaseși”?
Da, a doua – „tu curățaseși”!