Am servit masa/ prânzul/ cina etc. în oraș, la restaurant, la terasă, la mall, „Serviţi o cafea, o prăjitură, o răcoritoare, sunteţi invitatul meu” etc. au devenit expresii atât de utilizate, în limbajul cotidian, familiar, dar și când este vorba de situații oficiale, de vreme ce în mass-media se consemnează, de exemplu, că „Președintele României, ministrul X etc. au servit masa împreună cu invitații lor…” s.a.m.d., încât, la momentul actual, se pare că este aproape imposibil ca acestea să mai iasă din uz, deși sunt extrem de deranjante, pentru că sunt incorecte.
Expresii de felul acestora s-au născut, probabil, din prețiozitate, din dorința de a epata prin limbaj, de a fi de „bon ton”, efectul fiind însă exact invers față de cel scontat, o… „sclifoseala țopească”, după afirmația categorică a lingvistului George Pruteanu.
Verbul a servi, conform DEX, înseamnă: a pune, a aduce la masa mâncare, băutura etc.; a prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce, a executa o comandă etc. Prin urmare, singurele formulări corecte, firești, pentru situația vizată sunt: Am luat masa în oraș/ Am mâncat în oraș, la restaurant etc., cel care „a servit” fiind, cu siguranță, chelnerul/ ospătarul din localul respectiv.
Este evident că și îndemnuri ca: Mai serviți, vă rog, ceva!/ Serviți și desert! etc., atunci când avem invitați la masă, acasă, sunt total inadecvate, cea care „servește” fiind, desigur, gazda. La fel de nepoliticos ar fi să spunem și: Serviți bomboane, este aniversarea mea! Când verbul a servi este folosit reflexiv (a se servi), înțelesul este: a lua (singur) mâncare sau băutură: Servește-te cu ce îți place!/ S-a servit cu ce i-a plăcut etc.
În contextul exprimării unei experiențe culinare, alegerea între am servit masa și am luat masa poate reflecta subtilități ale limbii române. Am luat masa este o expresie mai comună și naturală atunci când descriem actul de a mânca, în special într-un cadru informal sau când ne referim la consumul unei mese în oraș. Pe de altă parte, am servit masa poate fi utilizat într-un context mai formal sau când vrem să subliniem aspectul de serviciu sau ospitalitate.
Pentru a vă îmbunătăți cunoștințele lingvistice și a înțelege mai bine nuanțele limbii române, ar fi util să consultați cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol oferă explicații detaliate privind utilizarea corectă a cuvintelor și expresiilor, contribuind la îmbunătățirea abilităților de exprimare și la evitarea greșelilor comune în comunicarea zilnică.
Pe EXACT ACELASI principiu, al intelesului de dictionar, este LA FEL de gresit (Câh! Comparativ pt adjectiv bipolar, de tipul da/nu…) SI „am luat masa” (cu exceptia „meniului la pachet” pe care intr-adevar il iei cu tine pt a-l manca in alta parte): nu ia nimeni cu el masa dupa ce a mancat pe ea…
DAR atunci, pe principiul aceleiasi interpretari, ar rezulta ca este gresit SI „a lua masura/ile”, caci este vorba doar de a efectua operatia de masurare, nu (neaparat) si de a pleca din acel loc (cu sau fara rezultatele masuratorii) – iar celalalt sens al lui „a lua” (a prinde, a ridica) nu se aplica pt ca dupa efectuarea masurarii masuratorile (valorile) nu lipsesc de unde fusesera „luate”.
Pana la urma, avem la dispozitie alternativa de a vorbi usor colocvial, conform exprimarii incetatenite, chiar daca nu este riguros corecta, SAU de a vorbi pedant de corect, ceea ce ar conduce la un limbaj „sec”.
Sigur ca trebuie sa avem grija de „naturaletea” limbii si sa nu devenim excesiv de „pedanti”! Numai ca, in acest caz, nu este vorba de acceptarea unui limbaj colocvial, ci chiar de sensul verbului „a servi”, despre care s-au facut precizarile necesare in articol. In privinta exemplelor care ar merge „pe principiul aceleiasi interpretari”… evident ca sunt „fortate”… nimeni nu se va gandi ca „a lua masa” inseamna sa iei piesa de mobilier cu tine, asa cum, de exemplu, nimeni nu se va gandi ca „Paste fericit!” este o urare prin care esti trimis „la pascut”!…