Regula care vizează folosirea corectă a pronumelui relativ „care”, cu funcția de complement direct, în cazul acuzativ, este frecvent încălcată, așa cum se poate ușor constata, dacă vom fi atenți la mass-media sau la ceea ce auzim în conversațiile cotidiene. Greșelile constau în utilizarea formei „care”, în locul construcției „pe care”, în anumite contexte (mai exact, în propoziții subordonate atributive).

Se spune greșit, de exemplu: „Vom colabora cu oamenii care îi cunoaștem”/„Am găsit caietul care îl căutam”/„Vom lucra cu o persoană care o cunoaștem” etc., construcțiile corecte fiind: „Vom colabora cu oamenii pe care îi cunoaștem”/„Am găsit caietul pe care îl căutam”/„Vom lucra cu o persoană pe care o cunoaștem” etc. Regula care permite verificarea folosirii formei corecte „pe care” se referă la stabilirea unui acord între pronumele relativ („pe”) „care”, în acuzativ, și pronumele personal, forma neaccentuată, care îl însoțește.

De exemplu: „Vom lucra cu o persoană pe care o cunoaștem”/„Vom lucra cu persoane pe care le cunoaștem”/„Am găsit caietul pe care îl căutam”/„Am găsit caietele pe care le căutam” etc. Mai simplu spus, prezența unor forme de pronume personal („il”, „o”, „le” etc.), neaccentuat, în enunțul respectiv, este indiciul pentru folosirea corectă a construcției „pe care”.

Cum să utilizăm corect „care” și „pe Care”

În limba română, utilizarea corectă a „care” și „pe care” reflectă relația dintre subiect și obiectul unei propoziții. „Care” se folosește când referința este subiectul acțiunii, de exemplu, în „Cartea care stă pe masă”. Pe de altă parte, „pe care” se utilizează atunci când obiectul propoziției este afectat de acțiune, precum în „Cartea pe care am citit-o”. Acest lucru ne ajută să menținem claritatea și corectitudinea exprimării în limba română.

Citește și:  Cum este corect – (Tu) plecasei/văzusei, vorbisei etc. sau (Tu) plecaseşi/văzuseşi/vorbiseşi etc.?

Când subiectul propoziției subordonate introduse prin pronumele relativ este subînțeles, folosirea lui „care”, în locul construcției „pe care”, poate duce la schimbarea sensului. De exemplu: „Profesorul a venit cu elevul pe care îl laudă mereu” are alt înțeles față de „Profesorul a venit cu elevul care îl laudă mereu” (din ultima frază se înțelege că elevul îl laudă pe profesor și nu invers, ca în primul enunț).

Și pentru formele pronumelui relativ „care”, cu funcția sintactică de complement indirect, în cazul dativ, trebuie respectată regula acordului (aici nemai fiind vorba de folosirea prepoziției „pe”), ca în exemplele următoare: „A venit băiatul căruia i-am promis cartea”/ „Au venit băieții cărora le-am promis cartea”/„A venit fata căreia i-am promis cartea”/„Au venit fetele cărora le-am promis cartea” – situații în care formele neaccentuate ale pronumelui personal („i”, „le”) au, ca și pronumele „care”, funcția de complement indirect.

Prin urmare, în legătură cu exemplul din titlul articolului, singura construcție corectă este: „cartea pe care am citit-o”.

Exemple și aplicații practice

Pentru a înțelege mai bine, să analizăm exemple concrete: „Cartea pe care am citit-o” este corect deoarece „cartea” este obiectul acțiunii de a citi. În contrast, „cartea care am citit-o” este o expresie greșită deoarece nu menționează relația directă dintre acțiune și obiectul său. Prin practicarea acestor structuri și aplicarea lor în contexte variate, putem îmbunătăți precizia și naturalețea exprimării în limba română.

2 COMENTARII

  1. „Limba noastra-i limbă sfânta,
    Limba vechilor cazanii,
    [ ] Care o plâng și [ ] care o cântă
    Pe la vatra lor țăranii.”
    (Alexei Mateevici, Limba noastră)

  2. „Mărine să te usuci,
    Mărine, Mărine,
    Ca pâinea [ ] care-o mănânci,
    Măi dragă Mărine,
    Şi ca vinul [ ] care-l bei,
    Mărine, Mărine,
    C-ai tot zis c-o să mă iei,
    Măi dragă Mărine…”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.