Cei și ce-i sunt două ortograme (adică ambele corecte), care au valori morfologice diferite și a căror scriere diferă, prin urmare, în funcție de context. „Cei” (scris într-un cuvânt) este articol demonstrativ (adjectival) și stă înaintea unui adjectiv sau numeral: „Cei cuminți au primit daruri, ceilalți, nu” / „Ochii tăi cei mari m-au fascinat” / „Cei trei băieți au plecat înainte, ceilalți doi au mai rămas” etc.
Când precede un numeral, îi conferă acestuia valoarea de substantiv (cei cuminți, cei tineri, cei harnici etc.). „Cei” intră și în structura gradului de comparație superlativ relativ, al adjectivelor (cei mai deștepți, cei mai harnici etc.) și a pronumelui relativ compus „cei ce” („Cei ce greșesc trebuie să plătească”).
„Ce-i” (scris cu cratimă) este o structură care poate fi formată din: pronume + verb – „Ce-i de făcut?” / „Ce-i acolo?” / „Ce-i cu tine?” etc. (în care „i” este forma scurtă a verbului „este”) sau din alte părți de vorbire diferite, ca în exemplele următoare: „După ce-i văzu, s-a liniștit” / „Ce-i spui lui este adevărat” / „Ce-i fac părinții?” etc. În aceste situații, cratima indică rostirea într-o singură silabă a părților de vorbire respective.
În limba română, alegerea corectă între expresiile Ce-i de făcut și Cei de făcut este crucială pentru claritatea mesajului transmis. Este important să înțelegem diferențele și contextul adecvat pentru fiecare:
- Ce-i de făcut este forma corectă și este o contracție pentru ce este de făcut, folosită în întrebări retorice sau când căutăm soluții la o problemă.
- Cei de făcut este o formă incorectă și rezultă adesea dintr-o interpretare greșită a structurii frazei.
Folosirea corectă a limbii nu doar că îmbunătățește comunicarea, dar reflectă și profesionalismul și atenția la detalii.
Pentru a-ți îmbogăți cunoștințele și a evita greșelile comune, te invităm să explorezi și articolul nostru despre cum se scrie corect: niciun sau nici un. Această resursă te va ghida prin subtilitățile limbii române și te va ajuta să comunici mai eficient.
