În limba română, kitsch este un împrumut recent, din limba germană, se scrie ca în limba de proveniență („kitsch” – „stil de prost gust”) și se pronunță [chici]. Forma de plural este kitsch-uri (scris corect cu cratimă înainte de terminație, așa cum este regula când pronunția unui neologism diferă de grafia lui).
Înțelegerea diferenței dintre CHICI și KITSCH este crucială pentru a evita confuziile frecvente în limbajul de zi cu zi. Iată câteva aspecte de reținut:
- CHICI se referă la ceva elegant, rafinat și de bun gust.
- KITSCH, pe de altă parte, descrie obiecte de artă sau design considerate de prost gust sau excesiv de ornamentate.
- Folosirea corectă a acestor termeni îmbunătățește nu numai claritatea comunicării dar și calitatea discursului estetic.
Pentru a aprofunda acest subiect și a înțelege mai bine diferențele dintre diversele forme de exprimare, consultați articolul nostru despre cum se scrie corect: aicea sau aici, acuma sau acum. Acesta va oferi o perspectivă mai largă asupra corectitudinii lingvistice în contexte variate.
Sensul cuvântului kitsch este, conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române), produs pseudoartistic, imitație a unei opere de artă, copiere, reproducere pe scară industrială a unei opere artistice (tablou, sculptură, carte, bijuterii etc.), obiect decorativ de proastă calitate, arta de un gust îndoielnic etc.
La români, tradiția kitsch-ului e adânc înrădăcinată, din anii de dinainte de 1989. Cine nu își amintește de atât de ridiculizatele (din fericire), astăzi, carpete cu „Răpirea din Serai” sau cu diverse scene religioase, de bibelouri (pești, balerine, cerșetori etc.) din sticlă și plastic, împrăștiate pe mobile, ca decor, de florile din plastic, de milieurile brodate, cu sau fără ciucuri și alte asemenea.
Chiar dacă nu conștientizăm acest lucru, și în societatea de consum de astăzi, cea mai mare parte a produselor decorative sunt kitsch-uri – așa-zisele „chinezării”, cea mai mare parte „suvenirurilor” pe care le vedem în magazine și târguri, tot felul de obiecte cu luminițe, culori stridente, lucioase, amestecul de stiluri în amenajarea unui interior, piticii de grădină etc.
Kitsch-ul poate să se manifeste și în vestimentație, atunci când cineva optează pentru haine nepotrivite momentului, cu bijuterii, paiete, alte accesorii menite doar să atragă atenția, sau combinând nepotrivit culorile.
Kitsch-ul nu lipsește nici din așa-zisa concepție arhitecturală a orașelor, unde au apărut, peste noapte, de exemplu, clădiri din beton și sticlă în vecinătatea monumentelor istorice, sau panouri publicitare care nu respectă regulile minimale ale proporțiilor și culorilor, statui lipsite de originalitate sau întruchipând „iluștri” necunoscuți etc.
