Pentru cuvintele care denumesc locuitorii unei anumite zone/ localități, există, potrivit DOOM (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române), următoarea regulă:
- Se scrie și se pronunță numai „–ean”, după majoritatea consoanelor, inclusiv j, ș, ț, z, v – clujean, gorjean, doljean, argeșean, lugojean, crișean, ieșean, făgărășean, maramureșean, oșean, bănățean, brașovean, hurezean, moldovean, prahovean etc.
- După c și g, se folosește sufixul „–an” – hațegan, lipscan etc.
- După s, în unele cuvinte, se scrie „–ean” (de exemplu: apusean), iar în altele, „–an” – bârsan, persan etc.
Observație! În unele substantive proprii provenite din cuvinte menționate anterior (scrise cu „–ean”), fie că e vorba de toponime sau de alte cuvinte, pot să apară (din pricina fixării prin tradiție), grafii cu „–an” – Transfăgărășan, Clujana, Argeșana (întreprinderi), Crișana (provincie) etc.
De asemenea, în numele de familie, se respectă grafia din acte sau cea dorită de purtătorii numelor respective (ca și la scrierea cu î sau â): Câmpeanu/Câmpeanu/Cîmpanu, Moldovanu/Moldoveanu, Galatanu/Galateanu etc.
În limba română, scrierea corectă a numelor de locuitori din diferite regiuni este adesea sursă de confuzie. De exemplu, clujean provine din numele orașului Cluj, adăugând sufixul -ean pentru a indica locuitorul. Acesta este un model comun în formarea deminutivelor locale și trebuie respectat pentru a păstra claritatea și corectitudinea limbii. Similar, ieșean derivă din Iași, iar arădean din Arad, urmând aceeași regulă de formare.
Pentru o înțelegere mai profundă a acestor reguli și pentru a explora alte aspecte ale limbii române, vă recomandăm să consultați articolul Cum este corect: aicea sau aici, acuma sau acum. Acesta oferă o analiză detaliată a utilizării corecte a cuvintelor și expresiilor, ajutându-vă să navigați prin subtilitățile limbii române.
