Se întâmplă frecvent, în limbajul curent, ca cele două substantive – comunicaţie/comunicare – să fie utilizate ca sinonime. Auzim adesea formulări de felul : Mă interesează orice noutate legată de mijloacele de comunicare/ Caut o modalitate de comunicaţie cu cei apropiaţi, pentru a ne lămuri problemele etc.

Trebuie ştiut că cei doi termeni au înţelesuri specializate, care nu permit substituirea unuia prin celălalt. Comunicaţie (plural comunicaţii), din fr. communication, lat. communicatio, -onis, are un înţeles tehnic, vizând trasmiterea de date şi de informaţii, prin intermediul unor conexiuni între două sau mai multe puncte distincte ; legătura, contact ; comunicaţii în masa = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informaţiilor (internet, televiziune, poştă, telegraf, cinema, publicaţii etc.) (DEX).

Comunicare (substantiv derivat de la verbul a comunica, definit în cadrul ştiinţelor comunicării) desemnează acţiunea de a comunica şi rezultatul ei. 1. înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură. 2. prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică (DEX).

Citește și:  Ce înseamnă şi care este originea expresiei “Vanitas vanitatum et omnia vanitas”?

Aşadar, corect este să spunem, de exemplu: Comunicaţiile prin satelit au atins un nivel tehnologic excepţional/Fără comunicare, relaţiile interumane ar fi imposibile etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.